duminică, 6 mai 2012

JORA JUDECATORIU


     Cand ma gandesc la justitia moldoveneasca ma inflameaza un elan nestavilit si un respect profund. Mapamondul nu a mai vazut o justitie mai dreapta, mai sfanta si mai  curata, altarul justitiei mondiale !!! Iar biata Iustitia ar dori sa-si ia naframa de pe fata si sa se asigure cu proprii ochii, dar ma tem ca daca ar deveni dintr-o data vazatoarea, iar cadea din mana balanta de uimire !

     Stiubeiul justitiei moldovenesti e extrem de divers si bogat, vezi de toate. Cum intri in institutiile ei si te adresezi cu o intrebare la receptie stau niste buldogi, asmutiti, gata sa sara pe tine, asa ca vigilenta maxima cu intrebarile, iar accesul persoanelor extrem de curioase este ingradit.Iar daca, totusi, ai avut nenorocul si ai ajuns pe coridoarele  unei judecatorii din Moldova, vai de capul tau !! La arhiva te asteapta o grasa roscata, mereu acra, suparata pe viata, care iti va cauta dosarul pret de o ora in cel mai bun caz. Distinsa doamna e de o lentoare stupefianta, e imperturbabila, iar daca ai smintita idee sa i te adresez iti va raspunde lapidar, ca un latrat de caine rau si plictisit, iar pe fata ei nici un muschi nu se va clinti.

   E bine stiut ca furnicile institutiilor judecatoresti sunt grefierii, pardon grefierele, aici sexul frumos detine monopolul. Odata intrat in anticamera judecatorului cunosti aceste fiinte admirabile. Ele intotdeauna au  manichiura extrem de ingrijita, periculos de  ascutita si lunga, ceea ce le face sa culeaga deciziile judecatoresti cu viteza melcului schiop. Redactarea unei decizii judecatoresti se executa foarte prost, fiind de o agramare incredibila, pentru ca domnitele nu au  cunostinte elementare in ale gramaticii,  macar a unui elev bun de clasa a V-cea. Pusul just al cratimei sau probleme de punctuatie, fiind o misiune imposibila, gen de superecuatie cu N-spe mii de  necunoscute. Asa ca sa nu va fie de mirare, daca veti descoperi cu stupoare perle generoase, sau cratime superflu, de punctuatie nici nu mai vobesc si limba de lemn utilizata din abundenta. La fel de lemn este si atitudinea domnitei, chiar  glaciala, dispretuitoare se uita la tine ca la o fiinta inferioara chiar si regnului animal, de incepi a te intreba oare intradevar sunt atat de repugnant !!! Te simti o molusca, poate mai rau! Revenind la dosare, mama ce perle contin, de exemplu un automobil al unui reclamat se poate afla in acelasi timp, in mai multe locatii. Minune curata, nu alta !

   Si daca vorbim de salvatorii paratilor, reclamatilor si tuturor acuzatilor, aici fauna e si mai bogata. Fauna justitiei moldovenesti regurgiteaza de o varietate infinita de  specimente care si mai de care mai hidosi, mai perfizi, mai escroci, mai sarlatani, mai perversi mai mitomani, de te doare mintea. Nu v-ati dat seama de cine vorbesc … bineinteles de micii monstri ai justitiei moldovenesti- avocatii! Ei sunt de toate varstele, tineri, de toate fizionomiile, scunzi, marunti, grasi, slabanogi, ochelaristi, roscati etc. Sa nu va mire daca un multstimat avocat in varsta va accepta, ba chiar va insista sa fie platit in natura de o tanara clienta,  placerea e de partea lui. Unde mai pui ca lelita va ramane cu buza umflata, odata intrat in intimitatea ei, mosulica - smecherila avocat, nu va rezolva mare lucru, descurajand-o pe fata ca mare sort de izbanda nu are, desi e un caz simplisim. Fata se va alege cu reputatia patata, fiindu-i descrisa intimitatea in cel mai abject mod. Avocatul triumfator, in fund il doare de etica profesionala. Un alt fel de tip de avocat,  sarlatan si neprofesionist este avocatul- promite mult si nu face nimic, dar onorariul lui se ridica la sute de euro, in functie de complexitatea cazului. Esti tu acel care alergi prin judecata, cauti dosarul, strangi probe, faci demersuri administrative, te lupti cu morile de vant, iar el vine in final, iti scrie o hartoaga in loc de pledoarie, si se multumeste sa te asiste mut la sedinta de judecata, vorbind tu insuti in fata inaltului colegiu, iar la sfarsit culege roadele. O alta categorie de avocati este avocatul care nici nu exista, adica asta te minte nerusinat ca e  avocat, dar de fapt nu e, nu are nici macar licenta! Motivul nesimtirii lui e multiplu si foarte serios, are o droaie de "copchii" acasa care trebuie hraniti !!! Mai sunt si avocati care au sotii judecator, acestea se pun bine cu clientele contra servicii sexuale, ca cica treaba se rezolva, dupa infrangere cu o mina severa si serioasa iti va spune ca nu s-a putut face nimic, ca asa e LEGEA ! Mai exista si avocate care sunt atotputernice, sunt deasupra justitiei moldovenesti, un fel de Mata Hari justitiare si stiti de ce ele pot rezolva tot, pentru ca fac tadem cu judecatorul , mai exact sunt amantele judecatorilor.
Si cand mai bine si mai bine si gata ai impresia ca ai iesit la mal, gata, bucuria trece in scarba, iar auzi faimosul nu s-a putut.

      Ei hai sa trecem la desert, o mama lor de justitiari moldoveni, cei care fac dreptatea, nu voi trece in revista toata diverstatea specimentelor, voi atrage pretioasa mea atentie numai unuia. Jora Judecatoriu  m-a sedus de la prima privire. Un om inalt, gras frumos, cu obrajii rumeni, plini de viata si sanatate. Urca gafaind cele douazeci de trepte ale judecatoriei pana la biroul sau, tremura slanina obrajilor si mantia-i neagra flutura aerul si ridica praful  judecatoresc prelingandu-se frumos pe  pardosea ca  valurile marii. Era musculist, brunet, ochi negri naucitori, ceafa groasa, teasta patrata, expresia fetei rigida, serioasa, crispata,  dar totodata comica si calda. Gesturi repezite si stangace, mersul greioi de urs.  Dar ochii aia patrunzatori, incisivi, caustici, absenti ma dezgoleau, ma nauceau, imi dezbracau mintea si ma trezeam uda de transpiratie. Vai ce aer de cavaler medieval avea, cata aroganta candida, cata megalomanie pioasa. O data Jora ma intrebase grav si amenintator, daca sunt sigura ca vreau sa –l dau la alimente ? de nu justitia moldoveneasca ma va biciui si daca  dupa demersul meu,drept garantat de codul civil, nu ma tem sa ma intorc acasa? Mi-a fost clara prestatia incoruptibila a judecatorului Jora, mare mi-a fost scarba si deceptia. Ingrata profesie!

Pacat, ca nu s-a nascut Gogol si Caragiale, imaginati-va deliciul lor la vederea imensitatii si abundentei prostiei pe metru patrat, a atator minunatii! Pacat ca nu s-a nascut Sherlock Holmes in Moldova cu cata verva ar descoperi el crimele si monstruozitatile incoruptibilei justitii moldovenesti si justitiarilor moldoveni !!! 

vineri, 27 aprilie 2012

MARI IVANOVNA CAMATAREASA


Portretul unei escroace
In dealul Ciocanei traieste o chioche (tr. RO tanti) respectabila Mari Ivanovna si ea face mult bine oamenilor ! Anume, ajutandu-i sa plece care pe unde, prin Italia, Spania, Portugalia. Ii ajuta financiar, pentru ca distinsa Doamna, vezi Doamne are spirit de mare interprinzatoare, le da bani « la procente ». Iar oamenii, in culmea fericirii nu mai stiu cum sa o multumeasca mai bine pe binefacatoarea lor.
Mari Ivanovna nu a fost frumoasa niciodata, iar acum cand merge spre batranete,  s-a mai ramolit. Pe craniul ei neted, asemenea unei tartacute de floarea soarelui, creste o podoaba capilara saraca, extrem de rara, frizonata, vopsita intr-un roscat miere,  asemanator mai mult culorii de excremente moi. Tenul fetei livid are o nuanta hemoroidala accentuata de niste ochii de broasca de un albastru mai mult sters care stau bine  infundati in globurile oculare, nasul  de clovn insolent, fin la radacina coboara generos in jos largindu-si bordurile, conferindu-i minei un aspect grotesc, buzele carnoase si groase stranse  pe partea superioara a gurii intr-o funda asimetrica si neordonata, semn de lacomie exagerata, expresia fetei jalnica, patetica si acra e gata in orice moment sa scapete o lacrima de crocodil in coltul ochiului. Toate aceste trasaturi nastrusnice ireparabile poate sunt o nedreptate  sau o gluma crasa a  naturii si-i redau paradoxal stimabilei tanti un aspect fizic comun, dar luand in considerare si vestimentatia neglijenta, fara gust, la o prima aborare crezi ca ai de a face cu o boschetara.
Soarta a fost nedreapta cu Mari Ivanovna, de mica a inteles ca trebuie sa se descurce pe cont propriu, iar circumstantele au fost destul de vitrige prevestind mai mult perspective sumbre, ceea ce i-a insaprit caracterul, dar si i-au generat  o anumita flexibilitatea, de genul ma dau si eu cum bate vantul, facand-o in anumite situatii sa profite in favoarea sa fara a avea neaparat careva scrupule si mustrari de constiinta, important « sa te invartesti in viata », dar ca mai este vreun schelet in dulap nu e mare branza. De mica a crescut fara mama, fiind sub tutela mamei vitrige, care cat de buna nu ar fi, tot vitrega ramane si a tatalui care fiind presedinte de colhoz, trebuia sa se descurce cum mai bine sa intretine cele 6 guri. Asa ca unica mangaiere afectiva importanta a primit-o de la bunica. Cand Mari Ivanovna a devenit adolescenta se uita cu invidie nemarginita la colegele ei de scoala, mai frumoase, mai zvelte, mai corpulente, astea aveau succes la baieti, nu gluma! Pe  cand biata de ea,  nimanui nu ii trezea interes - o fata inaltaloaga, slabanoaga, strearsa si pe de asupra cu o pereche de ochelari cu lentile hiper groase (Mari Ivanovna avea un grad de miopie avansata). Iar cand a venit vremea sa se marite  deja era fata batrana, cum se zice la noi a strans-o un flacau  frumos, dar balbait, un patriot caruia ii placeau femeile grase si sa cante la acordeon, fiind dintr-o familie nu atat de instarita ca si a ei. I-au maritat babele, flacaul ca sa-si faca o stare, iar Maria Ivanovna pentru ca nu o lua nimeni. Asa au aparut pe lume, din nu prea mare iubire si tragere de inima doi baieti.
Venisera vremuri grele in Moldova, anii ’90, penurie totala, economie de curent electric, mai bine zis oamenii stateau fara lumina zile intregi, totodata fara caldura si apa calda in toiul iernii,  cozi kiometrale la magazinele alimentare, mancare pe ratie, salarii in cartofi, suruburi, zahar etc. Bineinteles, proaspatul cuplu se mutase in capita, dar si aici viata nu era mai usoara, dimpotriva mult mai grea. De bine de rau, la tara aveai o gasca, o gaina in jurul casei, un cartof, o rosie sadita-n gradina, dar la oras, beton si iarba verde. Maria Ivanovna se descurca cum putea, spre exemplu punea in capul mesei persoane dubase, vulgare, cretine chiar, care printr-un noroc de circumstante, nu stiu cum au ajuns pe cealalalta parte de baricada, cu laba pe miere, adica dupa tejghea, cand vitrinele erau goale si  acestia erau un fel de Dumnezei alimentari, iti puteau face rost de o bucata de carne mai buna, o paine mai buna de tot ce doreai si ce era pe acele timpuri in Moldova. Erai fericit daca cunosteai un asemenea vajnic om, iar Mari Ivanovna isteata de fire si descurcareata cum era, lingea fesele grasanei Vera cat putea ea mai bine si mai dulce, din toate puterile perineului. De fapt, Mari Ivanovna avea mai tot timpul casa plina de oameni, cuibul ei era un fel de casa spaniola care lucra non-stop. Ea era un maestrul al tot soiurilor de aranjamente.  Veneau femei necajite care-i faceau curat prin casa, altele i-i aducea fructe pentru dulceturi, a treia i-i prepara dulceata, a patra i-i spala rufele, a cincea i-i facea placinte etc. In casa ei se muncea de zor. Care casa ?  Era o cameruta amarata in camin, un 18 m patrati, unde se inghesuiau atatea lume! Dar stati pe pace, gasise ea o batrana singura cuc pe lume, fara copii, fara neamuri, si o mai vizita din cand in cand, iar dupa moarte babei, Maria Ivanovna se pricopsise cu apartamentul ei.
Raposatul ei sot, il transfomase intr-un fugar, plecase la Moscova si dus a fost...
Mari Ivanovna era buna psiholoaga, pe linga faptul ca avea un suflet negru ciuruit de rautate, ea era o excelenta radio baba, stia tot despre toti, era la curent cu ultimele barfe, stia sa descopere slabiciunele si tainele oamenilor si profitand poate de necazul si disperarea lor ii manipula dupa bunul ei plac.  Era prieten cu toti, chiar si cu inamicul inamicului celui mai bun prieten. Orice informatie era pretioasa,  ajutand la tesut intrigi si la tras sfoare. Se baga in cele mai neverosimele combinatii si iesea mereu invingatoare. Era invaziva, vroia sa puna stapanire pana si pe gandurile omului, pana si pe sufletul lui.
Poate faptul ca devenise atat de intransigenta, perfida si mai ales fiind de o cruzime infioratoare au facut-o tragediile care i-au marcat viata. Intr-o noapte fatala de smoala, tatal ei a fost ciopartit cu toporul de o banda de necunoscuti mascati  in propria casa : Unde’s  banii ?! Ei, rau faci si rau ajungi, mama ei murise de tanara, un frate a murit de foarte tanar si el. Maria Ivanovna era in permanenta in contact cu oracolul, fiind bantuita de atatea nenorociri, mersul la vrajitoare devenise pentru ea o necesitate banala, iar prezicerile acestea devenisera crezul ei!

In fine, Mari Ivanovna e marinimoasa, ajuta oamenii, le da bani « la procente ». O femeie plecata in Italia, a tot intors datoria Mariei Ivanovna timp de 3 ani. Biata femeie credea ca nu mai iese din galera aia, ii intoarsese banii, procentele, incepuse sa plateasca procente din procent, procetele procetelor, procentelor, si a zis gata, si ce-a facut Mari Ivanovna ? A pus politia pe ea, risca femeia sa ajunga la puscarie pentru datoria super procentata. Bineinteles ca Mari Ivanovna nu avea bani de imprumut, banii ii avea de la o prietena care fusese in Turcia la lucru. Mari Ivanovna camatareasa are un carnetel, unde sunt notate toate victimile ei, toate procentele, toate datoriile si procentele procetelor. Un anchetator  care-si iubeste meseria si bineinteles nu intr-o tara a minunilor cum este Moldova, unde asemenea profesionist  nici nu exista, ar visa sa puna mana pe el si odata cu el sa puna si mana pe Mari Ivanovna Camatareasa, o escroaca de un asemenea calibru ! Vise ! Vise ! Pana atunci sa zicem ca asa vrea Dumnezeu si sa asteptam justia divina sa vina la Mari Ivanovna acasa !!!! 

duminică, 15 aprilie 2012

CHISINAUL MEU, CA-N EPOCA DE PIATRA


Am fost costransa  de niste circumstante absolut nefaste sa revin la Chisinau in acest inceput de primavara. L-am regasit mai mizerabil ca niciodata, scufundat intr-un gri sumbru, natura dezgolita,  indoliata, blocurile  gri, comuniste, serpelite si ele parca plangeau, drumurile sparte de cratere, pline de praf ce-ti faceau respiratia anevoioasa, deci foarte poluat! Nu cred ca agentia hidrometeo de stat crede de cuviinta sa masoare nivelul de poluare, fie  nu are destui bani, fie nu vrea pur si simplu sa instiinteze chisinauienii ce  pericole i-i pasc. Desi in statele civilizate se transmite la TV zilnic gradul de poluare al urbei si metodele de preacutie, mai ales acelea care se refera la copii.
Oamenii sunt rai, nepoliticosi, neprietenosi, infometati, inraiti, suparati pe soarta, nici urma de civilizatie. Chisinaul Ruralizat ! Plin de brute, de marginali ! Paradoxal, fitele sunt afistate cu mare ostentatie, intr-o asa mizerie si saracie, unora le mai arde de megalomanie, infatuare, ce ridicol, chiar grotesc de ridicol ! Un fel de trufie limita cu dementa, cretinism, care face greata si nedumereste. Serviciile extrem de proaste, marcate de neprofesionalism, produsele la fel de proaste, avand preturi ca-n UE, chiar  mai scumpe. Cum sa faci afaceri cu oameni care sunt neprofesionisti, iresponsabili, nepunctuali, care nu-si onoreaza promisiunele si angajamentele ? Cata neseriozitate, lipsa de etica, cata lipsa de bun simt elementar? E inuman pana la urma urmei sa traiesti asa in bobote ?? Fara un pic de constiinta !!!
Care turism cu o asa o mizerie, cu o  asa saracie ? Ce sa vada turistul ? Sa cheltuie o groaza de bani si ce sa vada ? Neomenie, salbaticie, mizerie, sa fie tratat cu dispret ca un c@cat ? Rupta din peisajul moldav, vad Chisinaul cu ochii unui strain si ma ingrozesc ! E dezolant si nu as reveni niciodata.
 De banii tocati in Moldova, care se duc ca pe garla pe servicii si produse proaste  mai bine te duci cu familia pe o insula in Grecia si vezi raiul pe pamant, si in plus mai esti tratat ca un rege intr-un hotel all inclusive  !!!
Chisinaul, care capitala europeana ? Cu  asa o atitudine, nici in anul 3000 nu se va  ralia in randul capitalelor europene !!! Taxiurile jegoase, taxisti tupeisti care put, un oras abandonat, ca dupa bombardamente. Noapte, cuprins de o bezna totala, deloc iluminat ! Cu haite de caini infometati, gata sa devoreze  un picior de om, unde sa-ti scoti copilul la plimbare ? Te ia groaza sa travesezi drumul, soferii circula ca in jungla ! O circulatie haotica, anarhica, unde esti mai rau ca un iepure de camp, risti sa fii zdrobit chiar pe verde, pentru ca acel semafor chior abia se vede ! Bietii francezi sunt ridicoli, pentru ca le pasa de broastele raioase strivite pe drumurile putin circulate in perioada lor de reproducere, au instalat pana si indicatoare !! Care broaste raioase, care drepturi ale amfibiilor, daca nu exista cel mai elementar respect pentru viata semenilor tai !
 Microbuzele ar trebui scoase din circuit, revizia tehnica e de ochii lumii, cum poti sa-i incredintezi viata ta unui sofer care face 10 lucruri odata. Ai impresia ca masina se va desface in patru si vei ramane pe roti in aer liber, drumul fiind drept spre moarte, nici urma de securitate ! Mame care-si tin copiii in brate si nimeni, absolut nimeni care sa le cedeze locul, rezemate de o bara subtire, care daca-i dai un pumn sare, numai vorbesc ce se poate intampla cu ea in timpul unui soc si un sofer nebun care face exces de viteza si vireaza neregulamentar. Cata nepasare !!!
 M-am simtit OM doar in casele prietenilor mei si intr-un cabinet stomatologic, cred ca unic in Moldova, in rest esti tratat ca un CAINE!
Am avut impresia ca revin in anii ’90, cand asa- zisa democratie agrariana ne tinea in frig, in intuneric,  in foame,  cu mancare pe ratie, cand salariile se  dadeau in carti, in cuie, zahar, macaroane,  cand ne faceam lectiile la lumina plapanda a lumanarilor, cand tata s-a intors acasa batut si in chiloti, pe un frig cainesc, fara haine, fara scurta de iarna, fara salariu. Niste derbedei l-au lovit cu bara in cap la numai un metru de casa.
Imi pare rau, ca nu avem dreptul sa ne nastem acolo unde meritam. Nu ma ia nici o nostalgie, refuz sa fiu sclava unui stat inchisoare, unui stat care-si uraste cetatenii, unui stat fantomatic, violent, care nu le pasa de suflete, care uraste pur si simplu OMUL ! Dezertati oameni buni, aveti numai o viata si aveti dreptul sa o traiti decent, printre oameni,  nu printre calai. DOAMNE, DA LUMINA  CHISINAULUI MACAR DE SFINTELE PASTE !!! 

luni, 27 februarie 2012

SĂX MOLDOVENESC


Moldova e un mare sexodrom, toata lumea face sex si se preface ca nu-l face. In Moldova, sexul e ca in  poveste. Neaparat, sunt  doua personaje, unul masculin si feminin, unul negativ si pozitiv. El e bineinteles personajul pozitiv, un adevarat erou. Ea e…, de la sine inteles,  o curva. In Moldova sexul denota doua actiuni, doua verbe : «  a da » si «  a avea ». Bineinteles masculul « are »si femela «  da ».

El este bravul erou si daca i-ar sta in putinta s-ar urca pe acoperisul Parlamentului si de acolo, cu o porta voce ar vocifera actul lui ero(t)ic, dand detalii pretioase si neaparat picante : Cand ? De Cate ori ? Cum ? In ce pozitii ? Forma profunzimea si dimensiunele  vaginului ? Frizura pubiana, gabariturile femelei (extrem de important), viteza si durata actului,cat de focoasa era femela etc. Va intra pana la cele mai mici detalii si va dezvalui totul despre intimitatea bietei femei. Sa povesteasca el, « ION » cum a avut pe « Ileana a lui Machiusa », cat ii de curva EA si cum o credea EL fata de treaba. Si apoi toti drujii il vor bate pe umar, resimtinda un fel de mandrie tipic barbateasca, un fel de solidaritatea masculina, neinteleasa de cerebelul femelei,  iar cosurile piepturilor se vor umfla, iar capul se va invarti, visand si ei intr-o buna zi sa o dreaga pe Ileana : « curva curva da-i haroshaya ! Bai si Barbat ii Vanea, cata barbatie are Vanea !!! »

     EA, in schimb e o curva, chiar daca a facut-o din dragoste, din pura placere si nu face trotuarul. Actul comis de ea e o crima, o rusine, o dezonoare.  Paradoxal, femeia e obligata sa faca sex, e mai bine sa se supuna voii de fier al masculului, sa se lase victima instictelor virtuoase ale masculului. E mai mult decat o obligatie, comparabila poate cu grija materna, datoria de sotie, de gospodina ! Supunere si umilinta, asta ar trebuie sa caracterizeze o adevarata femela. Ea nu are dreptul sa se gandeasca la Sex, sa-si doreasca acest lucru. Aparent femeile in Moldova nu se excita, nu se masturbeaza, nu au dreptul sa –si aleaga partenerul de pat.  Nu au dreptul  sa-si descopere sexualitatea. E un obiect, care trebuie avut, consumat si fabulat pe seama lui, denegrat cat mai mult posibil, de dejectat pana la constipare.

   In Moldova, nu exista viol. Ea e obligata sa dea, in caz contrar e fortata. Si apoi acest lucru va fi dat in vileag, se vor face spume la gura in public. Baba Marioara va sustine ca Ileana e o curva, stie asta inainte ca biata fata sa aiba ciclu. « Da de si sa caliseasca viata chetului baiet pentru o pi da, ca ea e jinovata, sine dracu o pus ca cracane chisoarele. Da cum sa-l baji la Puscarie pentru o curva, doar o avut-o tat satul. » Ascultati-o pe baba Marioara, ea e un martor de incredere, martorul tuturor dormitoarelor din sat, fara acordul ei nimeni nu fashi copchii noaptea cu becul stans.

   In Moldova nu exista invatarori, profesori care abuzeaza de eleve, de studente. Fac sex contra note, teze de licenta, somandu-si studentele sa se culce. Nu am auzit de nici un profesor universitar pedepsit, desi  facultatea era un adevarat sexodrom. Profii se culcau cu studentele fara nici o remuscare de constiinta si povesteau a doua zi colegilor de catedra bravura sexuala.

   In Moldova nu exista sefi care isi someaza subaltenele sa faca sex cu ei pentru anumite favoruri. Nu exista hartuiala sexuala.

   Sa ne indreptam atentia spre un specimen , poate chiar curios din punct de vedere stintific, de  stiinta mondiala ar trebui sa se intereseze mai indeaproape - Masculul Moldovean. Este foarte activ din punct de vedere sexual, scopul lui nu este calitatea sexului, ci cantitatea femelilor care vor lua teapa. Dupa prima utilizare, foarte rar masculul moldovean revine la serviciile acestora. Actioneaza dupa principiul : Eu, a doua oara, in aceasi apa nu intru ! » Orice atasament afectiv dauneaza tabieturilor si moravurilor sale.

   Masculul moldovean are semnalmente fizice interesante : Cap patrat, ceafa groasa, gras, isi etaleaza cu mandrie burta asemanatoare cu a unei femei insarcinate in luna a 9, in majoritatea cazurilor de statura medie, sau chiar mica, instrumentul de lucru e la fel ca si statura. Vara umbla la bustul gol, in bermude si slapi. Nu-si intretine propria igiena, deci pe unde circula masculul difuzeaza un miros irespirabil, in cel mai bun caz de transpiratie si testicole nespalate, in cel mai rau caz a urina si a excremente. Feriti-va de locurile aglomerate, anume acolo veti resimti puterea acestui miasme imbatatoare. Evitati transportul public, pe langa miros riscati sa va alegeti cu vreo palma pusa indraznet pe posterior, sa simtiti intre fesele dvs sexul unui macul in erectie, iar cand troleibuzele iesite demult din uz,  dar care mai circula, vor  pendula, din cauza craterilor de pe asfaltul moldoveneasc veti pendula si dvs impreuna cu masculul in spatele dvs. Pe langa frecare veti fi nevoita sa serviti drept suport, resimtindu-i toata greutatea corpului si nu numai… Orice riposta e interzisa. O eventuala consecinta-un pumn in gura !

   Masculul moldovean nu face cunilingus, pentru el acest gest de afectiune, de sexualitate suprema, e un mare pacat, o fapta scarnava, demna de tot dezgustul si tot dispretul. E o dezonoare. Ce vor crede drujii ?

  Masculii moldovenesti, urasc metrosexualii, homosexualii. Unul din motive este faptul ca astia nu sunt barbati adevarati, ei se rad subrat, se parfumeaza, sunt curati, respecta cutumele modei si actualitatea ei, o mai si aplica, arata bine, sunt sexy, se epileaza pe tors si poate intre picioare etc. Fuuuuuuuu ei nu sunt barbati adevarati !
Masculul moldovenesc , un obiect serios de studiu ar trebui sa fie cercetat de oamenii de stiinta din lumea intreaga ! Sa ne lumineze pe noi femeile, de ce masculii moldoveni cu orice prêt trebuie sa-si demonstreze virilitatea, barfindu-si partenera de sex pana in cele mai mici detalii ? Cauza-sa nu fie oare « obsesia »instrumentul(ui) ? Nu e totul pierdut sunt si exceptii.

duminică, 12 februarie 2012

INGERUL MEU!

        Nu eram intotdeauna de parerea ca necazurile ma vor face mai puternica, si nu credeam ca dupa fiecare furtuna rasare soarele. Mai degraba, eram inclinata sa cred ca lumea plonjeaza intre doua extremitati. E ca o funie, situata la 100 metri de sol, unde, daca iti mentii echilibrul, ajungi la celalalt capat, iar daca il pierzi, cazi fulgerator, zdrobindu-te de pamant cu buna stire. In viata, cei slabi sau poate cei prea puternici comit pacate ireparabile, cand se afla pe muchie de cutit, il afronteaza pe Dumnezeu, traverzand pasajul interzis. Am fost si eu pe muchie de cutit, fiind gata sa sar in neant, luandu-mi ramas bun de la lumina, fara sa vreau sa stiu ce ma asteapta in viitor... insa, zadarnic. Aceea haltera impunatoare, agatata de gat, imi strangula respiratia, imi zdrobea inima si-mi ravasea cugetul. Nu mai aveam rabdare sa astept acel rasarit de soare incarcat de acea liniste senina, purificatoare si mult promisa.

     Ochelarii roz, de pe nas,  mi-au cazut pe la 15 ani, atunci am descoperit ca acea lume fascinanta si feerica se risipeste ca o ceata tomnatica, ca cei doi stejari -buneii mei, nu erau vesnci, slabiti de batranete nu ma mai puteau proteja, de tot raul  din lume. Nu mai puteam sta ascunsa sub corola lor binefacatoare, era timpul sa zbor in lume. Socul a fost zguduitor, parca deschiseram cutia pandorei si s-au asumitit fiarele pe mine. Am descoperit o lume  sluta,  decadenta, cinica, plina  de ipocrizie si  turpitudini, cu  reflectii aparente, antrenante intr-un dans lasciv si seducator al vietii. Un miraj, o oglinda stramba, unde hidosul se pretindea frumos si cruzimea si neomenia - o norma.  Ma intrebasem atunci, de ce bunicii nu ma invatasera sa fiu sireata, sa mint... pentru ca aparent acestea erau adevaratele valori, armele cu care se manca aceasta viata.

      Cunoscusem gustul amar al tradarii. Ori de cate ori, incercam sa decolez de pe pista vietii, imediat aparea o pana impovizata, zamislirea neroada a unui prieten - neprieten sau a unui "binevoitor" gelos pe mine si suparat pe viata, pe natura care l-a harazit hidos la suflet, mostruos la trup si cu o  minte infirma. Acum, inteleg ca fara povata scumpa si grijulie a bunicilor mei, de-a fi eu insumi in orice imprejurari, in orice  situatie, fie si  penibila, injusta, grea, chinuitoare, nu as fi razbatut. Fara sfatul intelept al mamei, de a crede in oameni si in Cel de Sus, in pofida tuturor circumstantelor, nu a-si fi reusit sa cred in mine. Fara credinta, as fi cunoscut o cale ratacita, si mai multi neoamenii mi-ar fi venit in intampinare, iar nefericirea lor, dar fi devenit si a  mea. Fara credinta, nu as fi reusit sa cred in mine si sa vad astazi de ce sunt capabila si pana unde pot sa ajung.  Sa cunosc ce inseamna dragostea  unui barbat adevarat, nu numai in pat, dar si in viata, in momentele de cumpana, culminante, vitregite de intemprerii  distrugatoare. Sa stiu ca exista  dragoste si fara adulter.  Fara  credinta nu as fi cunoscut adevaratele valori, insuflate mie de bunici, fara ea nu as fi reusit sa descern minciuna de adevar, sa ajung unde sunt astazi si sa am o comoara nestemata care e lumina ochilor mei, minunea mea, ingerul meu.

       Nu am crezut vreodata ca puritatea si profunzimea a doi ochi celesti iti poate sterge intr-o clipa toata supararea, nemultumirea, furia, nedreptatile cotidiene si oboseala acumulata poate timp de o zi, de o luna, de o viata. Surasul ei gingas, strengar te poate minuna, suprinde, te poate face sa-ti pierzi capul, sa uiti de toate punctele bifate in agenda si  sa te lansezi hipnotizat intr-un joc copilaresc de cand lumea, cum e  desenatul. Cata satisfactie citesti in acesti doi ochi micuti senini, puri si intensi! Cu cata candoare te cuprind si cata recunostinta iti arata. Nu am crezut ca somnul ei linistit de bebelus iti poate darui atata pace interioara si poate semana celor din jur atata armonie si beatitudine. Ca clipitul acestor gene lungi si dese de printesa, o aceste gene de vis, irizistibile care ar strarni neintarziat invidia tuturor straletelor, te pot face atat de neputincios, atunci cand insotite de o privire cocheta si nevinovata, dar si de un gest strengar, si  cand dintr-o gurita rosie ca o fraguta,  parca desenata de cel mai iscusit pictor renascentist rasuna o vocea clara, cristalina, dulce care iti cere insistent obiectul interzis pentru ea, pronundand  cuminte  cuvantul magic,  " Da!". Aceasta minune serafica si microuniversul ei de omulet neprihanit, aceasta fiinta care mai miroase a laptic, poate cea mai pretioasa, poate cea mai importanta si cea mai frumoasa din univers,  poate doar pentru mine si tatal ei, iti daruieste atata fericire nemarginita, atatea clipe de neuitat care  te fac cea mai puternica, invincibila, titanica, gata sa rastoni muntii, sa maturi ca o tornada tot ce-ti iese in cale,  sa culegi stetele de pe cer si sa le impletesti in buclele ei aurii de matase cu reflectii roscate, sa te duci la capatul lumii, sa strabati cele mai anevoiase cai pentru ea, pentru ingerul meu!