luni, 20 iulie 2009

DE CE IUBESC EU FRANTA, SAU PARISUL DESCRIS IN 1200 DE CUVINTE

O buna prietena de a mea, m-a intrebat de ce iubesc Franta? I-am expus in mail doar cateva motive din milioanele care exista!

" Buna …
M-ai intrebat de ce iubesc Franta? In 10 luni de cand stau la Paris m-am indragostit cu desavarsire de Franta, dar in special de minunata ei capitala, supranumita si orasul luminilor ! Parisul e ca un amant fermecator de frumos si erudit, nu poti sa nu-l iubesti de la prima vedere, desi e o dragoste neimpartasita, el isi permite sa fie adorat, adulat, venerat, ii place sa epateze si sa se joace cu inimele pamantenilor… are totul la picioarele lui, bogatie, arta, bani, celebritate, civilizatie, insa tu esti atat de insipid, minuscul si neinsemnat pentru el. Ce vrei ? E cel mai frumos oras din lume, capitala mondiala a artei, unul dintre cele mai mari centre culturale, economice, de afaceri etc. E un melanj de culturi in toate domeniile vietii.


Iubesc Franta pentru diversitatea ei, pentru istoria ei, pentru minunatele peisaje rustice, pentru ploaia ei, pentru soarele, oceanul, marea … pentru libertate… pentru avalansa de informatie, pe care nu intotdeauna creierul e capabil sa o digereze, un urias flux informational, pentru perspectivele enorme pe care ti le ofera, bineinteles, daca stii sa profiti de oportunitatile ivite. Draga prietena, aici sunt adunate aproape toate comorile lumii. Trebuie sa fii marginal si mediocru ca sa nu te lasi impresionat de aceasta viata frenetica, aparent haotica si paradoxal de bogata in toate.


Au cea mai buna bucatarie din lume, stii bine ca cel mai gurmand popor sunt francezii, pe langa faptul ca bucatele lor sunt gustoase, sunt si sanatoase, contin foarte putin colesterol. E un cult raspandit - cultul de a manca sanatos. Gurmanzilor din lumea intreaga li se deschide o lume a branzeturilor si crede-ma ca nu rezisti, iti fug nebuni ochii pe miile de vitrine aranjate cu gust, a caror patroni te invita politicos sa le incerci marfa. Nu mai vorbesc de faptul ca Parisul e un acoperis imens care gazduieste toate bucatariile lumii -japoneza, chineza, thailandeza, romana, greaca, rusa, libaneza, italiana etc. Aici, anul imprejur mananci toate fructele si legumele din toata lumea!

Cum sa nu iubesti Franta, cand ramai mut de curajul lor? Crezi ca in Moldova s-ar putea naste un Napoleon, care ar avea ambitia nebuna sa cucereasca toata lumea, demonstrand-o si prin fapte, ajungand pana in friguroasa Rusie. Lumea nu a cucerit-o, dar jumatate de Europa, DA! Sau crezi ca am putea avea noi un Gustave Eiffel, care a conceput simbolul modern al Frantei, al Parisul, si l-a ridicat l-a propriu din pamant in inima Europei , sfidand criticii si adversarii lui francezii, sfidandu-l pana si pe Dumnezeu, practic, pentru ca Turnul se inalta maret ca un falus care impunge cerul. Crezi ca ne-ar duce capul pe noi sa confectionam bradul de craciun din coada unui paun si apoi sa decoram vitrinele cochete ale Parisului. Si pot sa-ti dau milionane de exemple.


Vinurile lor, care nu sunt altceva decat bautara zeilor! Sunt pur si simplu geniali, scot palaria in fata lor! Nu uita ca de la ei a inceput "Democratia", revolutia franceza 14 iulie 1789! Au distrus Bastilia si au luptat pentru libertatile oamenilor. Iubesc Franta, pentru libertatea care mi-a acordat-o. Anume asta e motoul Frantei "Liberté, égalité, fraternité"! Noi stam captivi in inchisoare, inchisoarea - Moldova si inchisoarea - mentalitate. Ei, aici, iesi din cele doua temnite si te luminezi, desi libertatea presupune si liber arbitru, multe responsabilitati si multe cunostinte, si bineinteles, trebuie sa ai insusirile necesare ca sa o poti gira, de altfel, te ineci in ea. Ai posibilitatea sa calatoresti si sa cunosti toata lumea!

Nu-mi place, austeritatea francezilor, faptul ca sunt insipizi, sterili, plictisitori, pesimisti, rasisti. Nicidecum, nu se pot debarasa de mentalitatea lor coloniala, nu inteleg ca au pasit intr-o noua era, dar apreciez ca fac eforturi pentru a depasi acest impas. Urasc ipocrizia lor, insa ador gentiletea si rafinamentul lor. A fi francez, inseamna sa fii inainte de toate gentil.
In Franta, n-o sa vezi oameni disperati care se imping in transporturile publice. La tot pasul o sa auzi "pardon". Exista reguli nescrise pe care toata lumea le respecta, de exemplu, in transport esti obligat sa cedez locul unui copil, unei femei insarcinate sau unei batrane. Imi place ca urasc vulgarul, la ei si sexul e ceva fantastic de romantic, lejer si lipsit de vulgaritate, de perversitate. Ii apreciez pentru ca investesc mult in copii lor, in educatia lor, asta desi muncesc mult si timpul nu le permite, petru ca contribuie la dezvoltarea comunitatii lor, pentru ca ii ajuta pe cei nevoiasi.

In opinia mea, in societatea franceza se integreaza mai greu arabii, negrii, chinezii, indienii, nu stiu de ce, probabil, deoarece cultura lor e mult prea diferita de cea europeana sau din cauza strictetii confesiunii lor, pe scurt , nu se pot cuagula in Franta. Spre exemplu, negrii mai resimt si acum complexul rasial, desi de rasism de proportii in Franta, nici nu poate fi vorba. Raman marcati de sechelile trecutul desi acest complex rasial, aparent nimeni nu le inoculeaza in minte.

Apoi, sunt gelosi pe noi, cei noi veniti, pentru ca ne integram mai repede, pentru ca suntem albi. Chiar daca suntem estici, stramosii nostri au luptat pentru civilizatie, am fost inghititi de o alta civilizatia, ma refer la daci, cea romana, stramosii nostri au construit civilizatia, au urmat drumul evolutiei, progresului si-au pus mintea la contributie, ce vor manca iarna si unde se vor adaposti. Iar ei au fost lipsiti de griji, pentru ca in Africa e cald si nu trebuie sa te gandesti sa subzisti, intinzi mana si mananci banana. Poate ca inchei cam dur acest mail referindu-ma la probleme rasiale, desigur sunt subiectiva, dar vezi si tu, citeste psihologia raselor. De fapt, cercetatorii au demonstrat ca Adam si Eva au fost negri, deci toti venim din Africa.

Cele expuse de mine mai sus sunt doar o infima motivare, mai iubesc Franta, pentru somitatile pe care le-a daruit umanitatii. Cum sa nu te incante vocea lui Edith Piaf, atunci cand canta " SOUS LE CIEL DE PARIS", Victor Hugo, romanele caruia le-am citit in adolescenta, sau "Dama cu camelii" de Alexandre Dumas fiul, pe care au inghit-o intr-o noapte de lectura, Dalida, Serge Gainsbourg, Charles de Gaulle si cate alte nume marete. Parisul, e doar o mica particica pe care am cunoscut-o putin, cate multe alte lucruri si locuri interesante mai asteapta sa le descoper ...

Asa ca, draga mea prietena, daca toate drumurile duc la Roma, cu siguranta odata ajunsa in Franta, inima-ti ramane la Paris."