Mi-am pierdut privirea în mii de reviste expuse pe rafturile chioşcul de ziare « «Le Parisien » De data asta, chiar nu ştiam ce să mai aleg, ce să-i mai dau minţii spre devorare, Subit un titlu mi-a atras atenţia : « Despre tot ce nu avem dreptul să scriem ! «. "Médias" este revista de specialitate a jurnaliştilor francezi, unde îşi spun off-urile, tratează subiectele tabu care nu se discută în redacţii, cenzura, ultimele schimbări în legislaţia de vigoare, reitinguri, tendinţe etc.
Vă propun să urmăriţi parcursul jurnalistic al Sofiei Chevardnadze, nepoată ex-preşedintelui Eduard Chevardnanze, totodată, citiţi ce crede ea despre războiul dintre Rusia şi Georgia, relaţiile ruso-georgiene şi cei doi preşedinţi Saakashvili şi Putin.
Acest copil răsfăţat de la TV, nepoata neastâmpărată al ex-preşedintelui Georgiei independente a fost bulversată de război. Ea refuză cu vehemenţă să aleagă între Rusia, verile copilăriei sale petrecute acolo şi patria sa. Îi arată spatele şefului de la Tbilissi, « care gândeşte cu p*la » şi lui Putin care rămâne « un kaghebeşnik, (membru KGB), de ştiut un om mediocru ». Portret.
Întotdeauna, îţi dă rendez-vous în aceeaşi cafenea italiană, situată la parterul blocului unde stă şi mereu întârzie. De acestă dată, ea nu şi-a scos ochelarii de soare mari şi negri, nu că ar fi preocupat-o anonimatul, ci mai degrabă din cauza cochetăriei. Ultimele dăţi, când am întâlnit-o era după sărbători, se plângea atât de mult pe mahmureală şi imposibilitatea de a-şi potoli setea, bând Borjomi, celebra apa minerală georgiană, foarte gazoasă şi sărată care a dispărut de pe rafturile magazinelor din capitala rusă, după degradarea relaţiilor ruso-georgiene, culminând în acea perioadă cu războiul din vara lui 2008.
Sofiko - Sophie pentru occidentali, este vorbăreaţă, trece fără să se oprească de la o limbă la alta (rusă, franceză, engleză şi georgiană), gesticulând mult. Îşi cercetează cu atenţie telefonul mobil, îşi amestică cappuccino, mânâncă bucata de portocală din vermutul său, îl cheamă pe chelner, atinge mâna interlocuitorului, examinează încheietura mâinii sale ( adoră ceasurile bărbăteşti şi poartă un Rolex Daytona).
Sophie nu încetineşte să-l tot elogieze pe bunicul său, care a devenit un pic idolul său din ultimii ani : Eduard Chevardnadze, ministrul afacerilor externe pe timpul lui Mihail Gorbaciov (1985-1990) şi preşedinte cu două mandate al Georgiei independente (1992-2003). Însă, brusc, această entuziastă încetează să gesticuleze, îşi pune braţele pe masă, îşi scoate în sfârşit ochelarii şi vă fixează cu privirea-i de cărbune. « E un om cu literă mare, nu-i aşa ? « O manieră de a-ţi aminti de sine, faptul că e cineva - e nepoata lui Eduard Chevardnadze, cel care a promovat perestroika în străinătate, prietenul apropriat al lui James Baker şi a lui Helmut Kohl, bărbatul care a trăit istoria sec. XX, înainte de a accepta să se retragă în reşedinţa sa de lângă Tbilissi.
Totuşi, ne este greu din prima să digerăm imaginea ei contrastantă de tânără caucaziană în vârstă de 29 ani, formele sale apetisante cu canonul vestimentaţiei de seară, privirea-i severă şi nasul acvilin care apare în paginele people ale revistelor ruseşti.
La Moscova, de fapt, e o celebritate, şi asta nu numai din cauza numelui său de familie. La sfârşitul anului 2005, ea a acceptat să devină prezentatoarea unui nou canal rus de televiziune în limba engleză, Russia Today, lansat de Kremlin, pentru a promova punctul de vedere rus în toată lumea. În aceea perioadă, am catalogat această angajare drept dorinţa Kremlinului de a mulţumi în acest fel pe Chevernandze, supranumit vulpoiul alb din Caucaz, care întotdeauna a menajat relaţiile cu Moscova, şi care a fost debarcat fără niciun menajament de Mikneil Saakachvili, în favoarea mult-aşteptatei şi prooccidentalei revoluţii a trandafirilor. Trei ani mai târziu, Sophie continuă să evoce obsesiv episodul. « Am trecut castingul ca oricare altă persoană «, spune ea . Dacă a obţinut job-ul, asta pentru că tocmai venea de la New York, unde obţinuse un master în jurnalism şi lucra în calitate de producătoare la canalul american ABC.
E drăguţă, vorbeşte perfect engleza, având formari în cele mai bune instituţii , ea reprezintă cu certitudine profilul ideal. Aşa că, viitorul CNN rus doar putea visa la acest simbol al acestei georgiene, care nu este ca toţi. Sophie devine prezentatoarea vedetă a acestei televiziuni. Ea acceptă să joace acest rol fără să-şi pună multe întrebări, mai ales, pentru că în acest mod îşi va permite realizarea unui vis mai vechi : să stea şi să lucreze la Moscova, fără să depindă de nimeni, considerând metropola ca propria sa patrie. Pentru a înţelege de ce, trebuie să revenim în trecut. « Când eram mică, viaţă mea balansa între şcoală din Georgia şi verile lungi de la Moscova pe care le savuram. « Îşi aminteşte şi acum cum scapa de la sub supravegherea gărzilor de corp pentru a se alătura prietenilor săi moscoviţi în spatele curţii. Erau timpuri frumoase fără griji, capitala frenetică a imperiului sovietic, nu putea să nu impresioneze această mică provincială din Tbilissi. În aceea perioadă, bunicul său era şeful ministerului sovietic al afacerilor externe.
Soţiile demnitarilor sovietici aveau ochi doar pentru prima doamnă, Raisa Gorbaciova, care era considerată un model de eleganţă şi un exemplu de urmat. «Şi eu doream să fiu coafată ca Raisa « , îşi aminteşte Sophie. Această perioadă binecuvântată din viaţa sa se sfârşeşte subit şi asta după ce tatăl ei este numit în fucţie la sediul Unesco, la Paris. Fetiţa care visează să devină balerină este înscrisă la conservatorul de muzică. Avea 10 ani şi a suportat foarte dureros schimbarea. Privată de ai săi, într-o ţără unde nu se vorbeşte limba ei, prizoniera unui oraş « umid, sur, deprimant », ea a făcut tot posibilul să-şi regăsească paradisul pierdut. În vacanţă, la Tbilissi a rupt în bucăţele paşaportul său diplomatic, în speranţa că nu va mai pleca, însă la scurt timp i-a fost eliberat un nou act de identitate.
Va urma …
Text. Alexandre Lévi
Traducere : Doina Munteanu-Bucur