Mâine Chişinăul îşi va îmbrăca haina-i roşie. Câteva sute de veterani ai armatei roşii, crispaţi de bătrâneţe şi neputinţă, dar cu medalii de eliberatori agaţate-n piept şi cu câteva crenguţe de liliac în mâinele lor tremurânde, vor ieşi la Memorialul » Eternitate ». Apoi, în centrul capitalei, unde vor fi onoraţi de guvernarea comunistă care le va elogia faptele glorioase.
Tradiţional, regimul de la Chişinău va sărbatori cu mult fast « Marea Victorie a sovieticilor în cel de-al doilea război mondial ». Onorurile vor consta din discursurile tendenţioase ale lui Voronin, o expoziţie de blindate şi armament, vodka, terci, castraveţi muraţi, iar la final vor avea loc în grădina publică – dansuri pentru veterani ca să-şi mai dezmorţească un pic oasele. La rândul lor, veteranii flataţi de cinstea şi onoarea acordată îşi vor aminti de ferocitatea războiului, de camarazii de arme căzuţi pe front, şi bineînţeles de vitejia şi eroismul de care au dat dovadă.
Ieri, separat veteranii sovietici şi cei ai armatei române au primit subvenţii din partea Primăriei. O societate dezbinată, în lipsa unor noţiuni de identitate naţională fundamentale, cu memoria paralizată, lipsa de responsabilitate acută, de moralitate şi absenţa desăvârşită a spiritului civic – diagnosticul unor generaţii intregi de moldoveni. O dualitate perversă încurajată de cinismul mai marilor!
În realitate, nu cunoaştem cine sunt eroii noştri adevăraţi, a cui memorie trebuie să o cinstim, şi cui trebuie să le aducem onorurile cuvenite. Le-am uitat sacrificiile, le-am uitat pentru că ne-am lăsăt corupţi de apatie şi ignoranţă, pentru că ni s-au furat sufletele! Cineva poate să impute că nu este adevărat, contrargumentând că nu facem altceva decât să copiem Europa reconciliantă care a împăcat toate părţile şi a cinstit toţi morţii în mod egal. Însă, nu este la fel şi în cazul nostru.
Există un loc uitat de lume, o fabrică a morţii, a sovieticilor, care nu se bucură de atenţia medicatică, unde nu s-au făcut cercetari să se stabilească victimele şi numărul lor, unde nu s-a ridicat un memorial în cinstea lor, iar în manualele de istorie despre acest loc nu scrie nimic, atrocităţile comise de sovietici sunt omise.
Bălţi. Ironia sorţii este că în acestă localitate preponderent rusofonă, unde româna se vorbeşte cu stângacie – se află lagărul de exterminare de la Bălţi.
Tradiţional, regimul de la Chişinău va sărbatori cu mult fast « Marea Victorie a sovieticilor în cel de-al doilea război mondial ». Onorurile vor consta din discursurile tendenţioase ale lui Voronin, o expoziţie de blindate şi armament, vodka, terci, castraveţi muraţi, iar la final vor avea loc în grădina publică – dansuri pentru veterani ca să-şi mai dezmorţească un pic oasele. La rândul lor, veteranii flataţi de cinstea şi onoarea acordată îşi vor aminti de ferocitatea războiului, de camarazii de arme căzuţi pe front, şi bineînţeles de vitejia şi eroismul de care au dat dovadă.
Ieri, separat veteranii sovietici şi cei ai armatei române au primit subvenţii din partea Primăriei. O societate dezbinată, în lipsa unor noţiuni de identitate naţională fundamentale, cu memoria paralizată, lipsa de responsabilitate acută, de moralitate şi absenţa desăvârşită a spiritului civic – diagnosticul unor generaţii intregi de moldoveni. O dualitate perversă încurajată de cinismul mai marilor!
În realitate, nu cunoaştem cine sunt eroii noştri adevăraţi, a cui memorie trebuie să o cinstim, şi cui trebuie să le aducem onorurile cuvenite. Le-am uitat sacrificiile, le-am uitat pentru că ne-am lăsăt corupţi de apatie şi ignoranţă, pentru că ni s-au furat sufletele! Cineva poate să impute că nu este adevărat, contrargumentând că nu facem altceva decât să copiem Europa reconciliantă care a împăcat toate părţile şi a cinstit toţi morţii în mod egal. Însă, nu este la fel şi în cazul nostru.
Există un loc uitat de lume, o fabrică a morţii, a sovieticilor, care nu se bucură de atenţia medicatică, unde nu s-au făcut cercetari să se stabilească victimele şi numărul lor, unde nu s-a ridicat un memorial în cinstea lor, iar în manualele de istorie despre acest loc nu scrie nimic, atrocităţile comise de sovietici sunt omise.
Bălţi. Ironia sorţii este că în acestă localitate preponderent rusofonă, unde româna se vorbeşte cu stângacie – se află lagărul de exterminare de la Bălţi.
În continuare vă las să citiţi mărturii halucinante din acele vremuri terifiante şi dramatice care au fost relevate de scriitorul basarabean, exilat în Franţa, Paul Goma. Dă click - Lagărul de exterminare de la Bălţi.