Zilele trecute imi promisesem sa ii
ofer Soniei o merinda (goûter -gustare la fracezi, mai ales copiii
obisnuiesc sa o ia pe la orele 16:00) mai speciala. Ne-am dus intr-o
crêperie ( locatie unde se mananca clatite ) in cartierul Latin, rue
Soufflot langa Pantheon.
In lumina amurgului de soare zarisem doua
cocoane , turiste moldovence mergand agale. Rarisima priveliste. Afara, un frig umed si
muscator. Una era tanara, alta mai in varsta, probabil, mama si fiica.
Cea mai tanara balansa nonsalant geanta de la Michael Kors inainte
-inapoi, inainte – inapoi. Flacaul care le insotea, avea caciula
data peste ochelarii de soare . Zgribulit de frig? dar cu
miscari repezite si stangace dadea la o parte trecatori nedumeriti
pentru a imortaliza "Momentul » pe iphone-ul sau. Femeile la
bratet mergeau triumfand … Felele lor erau schimonosite de
fudulie, acea falie obraznica care se citeste la noi cam peste tot,
dar mai ales la sindrofii … cumatrii, nunti... fudulie tampa, de care
mie mi se intoarce stomacul pe dos. In spatele lor, Pantheonul in
stil neoclasic, unde sunt inmormantati eroii natiunii franceze, care
au construit Franta si istoria ei. In fata, una dintre cele
mai frumoase gradini pariziene « Jardin du Luxembourg »,
datand din secolul XVII. Gradina devine de-a dreptul sublima mai ales primavara, cand magnoliile sunt in floare, iar verdele este inca crud. La cele doua moldovence, in loc de incantare pentru maretia locului, se citea falie, tipica moldoveneasca,
contrastand grotesc cu peizajul parizian. Parizienii joviali, infofoliti in mantourile lor cenusii asortate cu
fulare viu colorate grabeau pasul. Lasau in urma lor cele trei fiinte caraghioase
absorbite de propria lor micimie, iar eu cu Sonia ne-am eclipsat in larma crêperie -ei, cu gandul la deliciul clatitelor au caramel et crême Chantilly pe care urma sa le savuram.