Am citit un articol interesant pe blogul jurnalistei Stela Popa care m-a facut curioasa, iar comentariile postate m-au intrigat si mai mult. Pe blog, jurnalista expune si comenteaza articolul « Il est une petite république autonome que le démon du séparatisme démange » publicat de prestigiosul cotidian francez « Le Figaro ». Acest subiect controversat si foarte sensibil pentru noi, ar putea incinge spriritele – Autonomia Gagauz-Yeri si conditia subreda a limbii romane in regiune. Respectiv, pe forum s-a ajuns sa se discute cat de toleranti sunt gagauzii, bulgarii si rusii fata de moldoveni care vorbesc limba romana (de facto, in autonomie limba de circulatie regionala este rusa.)Nu stiu pe cat de multa dreptate are jurnalisitul francez, atunci cand scrie ca demonul separatismului ameninta in Gagauzia. Personal, imi este clar ca bietul jurnalist francez a dat peste un moldovean las care nu vorbeste limba romana cu gagauzii, bulgarii si rusii, doar din cauza ca cineva i-a spuns : "mî ţaranskii iazîk ne razgavarivaem, mî tolika na ruskam”. Nu este atat de important, in ce regiuni ale Moldovei reprezentatii altor etnii sunt mai toleranti sau mai putin toleranti fata de limba romana si vorbitorii ei, in Chisinau, in Balti sau in Comrat, ci faptul ca exista specimente din astea, citate in articolul mentionat mai sus, carora le este frica sa vorbeasca limba proprie in tara lor. Or, de aici vine si toata complexitatea problemei, sovinismul rusilor, nationalismul romanilor din Basarabia. Imi permit sa zic ca nu sunt rusii culpabili in totalitate de faptul ca nu vorbesc limba romana , ci chiar noi, pentru ca nu am stiut sa ne impunem, pentru ca nu ne-am promovat valorile, traditiile, pentru ca am permis minoritatilor sa ne invete cum se numeste limba pe care o vorbim, cine sunt stramosii nostri, care este istoria noastra, pentru ca populatia Moldovei, a fost nostalgica dupa trecutul sovietic, au votat Comunistul capitalist si clica lui de flamanzi rosii. In consecinta, Tatuca si-a facut avere de miliarde, iar ideologia promovata, arma principala din dotare, ne-a distras atentia, ne-a dezbinat societatea in fascisti si comunisti. Noi ne-am "mancat" unii pe altii, iar el ne-a furat. Acum, in timp ce el isi numara linistit averile, majoritatea populatiei isi numara gaurile din buzunare.
Republica Moldova este ca un adolescent dezorientat care a atins majoratul, si nu stie incotro s-o apuce, care mai este macinat de turbulente hormonale si complexe de post - pubertate. Iar conditia existentiala i se pare din ce in ce mai insuportabila. Proaspat iesit de la casa de copii, si aici ma refer figurativ la Uniunea Sovietica, care l-a lasat in drum fara mare mostenire, iar mama biologica al acestui copil, bineinteles Romania, din cand in cand isi aminteste de existenta bietului orfan, dar din pacate nu-l poate ajuta cu mare lucru, fiindca are o alta familie, cea a Uniunii Europene.
Uite asa, ne cramponam si noi de problema limbii romane si minoritatilor, ca acest adolescent pueril care din cauza singuratatii si dezorientarii face numai prostii. Am devenit atractibili pana si francezilor, din cauza absurdului in care ne-am impotmolit. Pentru ei este bizar faptul ca o republica atat de mica mai inglobeaza o autonomie si o republica separatista. Imaginati-va ce s-ar intampla in Franta, daca toti locuitorii ei, care sunt de diferite etnii, populatie din fostele colonii, flamanzii stabiliti pe teritoriul hexagonului inaintea aparitiei Republicii Franceze ar cere limba si autonomii.
Vorbind despre mentalitate, suntem inafara realitatii occidentale. Suntem cu 70 de ani in urma, undeva in Europa interbelica. Europenii au invatat lectia, au lasat sovinismul si antisemitismul, pentru ca aceste ingredinte toxice au format masina ucigasa care a cauzat cel mai mare dezastru al umanitatii din toate timpurile. Europa s-a reconciliat, germanii si-au cerut scuze, au reabilitat victimele, au fost condamnati la moarte unii criminali, iar statele familiei europene au invatat sa se respecte unele pe altele. Au pus punct odata si pentru totdeauna si au urmat calea progresului. Solutia ar fi si pentru noi impacarea, respectul si buna intelegere si bineinteles, nu in ultimul rand constiintizarea minoritatilor ca trebuie sa invete limba statului in care locuiesc, unde platesc impozite. Sa-i gonim cu bata cu tot cu valiza, la gara iar apoi in Rusia nu este o solutie, pentru ca Moldova este si casa lor.
Insa noi umblam cu cioara vopsita. Pe de o parte rusii, ucrainenii, bulgarii si gagauzii care se simt confortabil cu starea de lucruri actuala si nu vreau sa depuna un mic efort intelectual, iar pe de alta parte moldovenii, care suntem frustrati, cu coada intre picioare, atunci cand un marginal de rus mai tupeist isi permite sa ii apostrofeze. Tupeul minoritatilor vine din ignorata, din menajament. Incearca sa ne invete ca de fapt, limba care o vorbim e moldoveneasca si nu romana, nici scriitorul rus Mihail Bulgakov, in teza sa stiitifica nu a putut demonstra acest lucru. S-a lasat pagubas.
Daca ne uitam prin lupa in viscerele problemei, vom vedea celalalt revers al monedei. In perioada parintilor nostri, multi moldoveni si-au luat sotii rusoaice si ucrainence, pentru ca astfel puteau sa-si faca fulminant o cariera in sanul partidului. In consecinta, in urma acestor casatorii mixte, au aparut copii vorbitori de limba rusa. Fie ca li s-a vorbit mai mult in rusa, fie ca nu li s-a cultivat dragostea pentru limba romana, fie ca asa a fost conjunctura istorica sau moda, acestia astazi nu vorbesc limba tarii. Bineinteles, cazuri unde copii cuplurilor mixte cunosc si limba romana este rarisim. Apoi, generatiile anilor ’70 -’80 care vorbeau mai mult rusa, vedeti Dvs., in acea perioada era in voga, in consecinta, acum acesti mancurti nu vorbesc bine, nici rusa, nici romana.
De altfel, am intalnit moldoveni adolescenti in Italia, care sunt stabiliti de 8-7 ani in peninsula si care au uitat, sau se prefac ca nu vorbesc romana. Ce ne facem cu ei? Ei care ar trebuie sa ne occidentalizese, sa fie primii nostri ambasadori in Europa? Probabil ca astfel se debaraseaza de complexul de strain. Sper, totusi ca, numarul acestor specimente mancurtizate sa fie infim.
Prietena mea frantuzoaica, de origine araba, care s-a nascut, a trait si a studiat in Franta, a invatat limba tarii de origine - araba, chiar daca este una complicata.