Wow, zapada la Paris. Ce bucurie ! Privesc de la geamul meu fulgii mari cum se leagana galesi si imponderabili. Ma cuprinde o pace tacuta, un dor cumplit si dureros de casa, de mama, de mirosul iernii noastre basarabene, de veselia oamenilor nostri, de mesele noastre incarcate doldora cu bucate si oaspetii inghesuiti in jurul ei, de scartiitul zapezii si cristalele ei argintii, de soarele nostru cu dinti si gerul sanatos de acasa, de zambetul pudic al copiilor, de partia din curtea mea si galagia voiasa a picilor care se dau cu saniutele. Mi-e dor de-o tranta pe gheata, urmata de un ras cu pofta. Mi se invarte in fata ochilor filmul copilariei mele, Craciunul petrecut la bunicii mei, cu ai mei … e o nostalgie atat de dulce si totodata atat de amara.La Paris ninge. Un altfel de nins, unul elegant, stigherit, care parca nu ar vrea sa sperie parizienii. Pana seara neaua se va topi. De altfel, ninge o data la 20 de ani. Anul trecut a nins si i-a speriat pe « metros »-metropolitani. Dimineata titlurile ziarelor scriau isterice : ZAPADA ! ZAPADA LA PARIS ! PRIMA ZAPADA IN ULTIMII 20 DE ANI ! Iar, meteorologii au anuntat codul portacaliu, de parca s-ar fi abatut o calamitate peste francezii din île de France. Cand te gandesti, ca noi nu concepem iarna fara zapada. Pentru noi, cumplita iarna nu mai are gust, daca gerul nu musca si zapada nu scartie sub cizmele noastre grabite.
Se spune ca atunci cand ploua, Parisul e suparat. Imi doresc sa ninga cu dragoste si pace. Da-ne Doamne Bunatate ! Sarbatori fericite dragii mei !