joi, 17 decembrie 2009

SA NINGA CU DRAGOSTE !

Wow, zapada la Paris. Ce bucurie ! Privesc de la geamul meu fulgii mari cum se leagana galesi si imponderabili. Ma cuprinde o pace tacuta, un dor cumplit si dureros de casa, de mama, de mirosul iernii noastre basarabene, de veselia oamenilor nostri, de mesele noastre incarcate doldora cu bucate si oaspetii inghesuiti in jurul ei, de scartiitul zapezii si cristalele ei argintii, de soarele nostru cu dinti si gerul sanatos de acasa, de zambetul pudic al copiilor, de partia din curtea mea si galagia voiasa a picilor care se dau cu saniutele. Mi-e dor de-o tranta pe gheata, urmata de un ras cu pofta. Mi se invarte in fata ochilor filmul copilariei mele, Craciunul petrecut la bunicii mei, cu ai mei … e o nostalgie atat de dulce si totodata atat de amara.

La Paris ninge. Un altfel de nins, unul elegant, stigherit, care parca nu ar vrea sa sperie parizienii. Pana seara neaua se va topi. De altfel, ninge o data la 20 de ani. Anul trecut a nins si i-a speriat pe « metros »-metropolitani. Dimineata titlurile ziarelor scriau isterice : ZAPADA ! ZAPADA LA PARIS ! PRIMA ZAPADA IN ULTIMII 20 DE ANI ! Iar, meteorologii au anuntat codul portacaliu, de parca s-ar fi abatut o calamitate peste francezii din île de France. Cand te gandesti, ca noi nu concepem iarna fara zapada. Pentru noi, cumplita iarna nu mai are gust, daca gerul nu musca si zapada nu scartie sub cizmele noastre grabite.

Se spune ca atunci cand ploua, Parisul e suparat. Imi doresc sa ninga cu dragoste si pace. Da-ne Doamne Bunatate ! Sarbatori fericite dragii mei !

sâmbătă, 24 octombrie 2009

ZBOR IN GRECIA

Nu am inchis un ochi toata noaptea, m-am tot mutat de pe o parte pe alta. Creierii imi erau absorbiti de calatoria ce avea s-o intreprind. Cum sa nu te macini, atunci cand zbori in Grecia, taramul divin al Zeilor, sorgintea civilizatiei, tara lui Homer si multe alte clisee pe care o caracterizeaza. Cu cativa ani in urma, nici nu visam sa vad pamantul Elladei, asa isi numesc grecii patria. Si iata ca asistam la nasterea unui vis.

Check-in-ul l-am trecut repede, in fata noastra erau cativa francezi, un cuplu si cativa tineri discreti care plecau in vacanta in Grecia. In fine e privilegiu de a avea resedinta intr-un stat UE. Decolarea intotdeuna imi da furnicaturi in spate, iar stomacul mi-e greu. De altfel, aproape ca detest sa zbor cu avionul. Sunt ca si paralizata, iar mintea imi alearga diferite scenarii sinistre asemanatoare celor din filmele despre catastrofe aviatice. Totusi, nu am ezitat sa schitez un zambet, cand de la inaltime lasam in urma ploiasa si vesnic obosita Franta. Printre norii cenusii sclipea reflectand rasaritul soarelui, semetul simbol al Parisului-Tour Eiffel. Sena era si ea un peisaj pe care-l mai vazuzem de la inaltimi, iar acum il mangaiam imaginar cu oarecare nostalgie. In aer de la mii de kilometri inaltime, cerul te invita la un spectacol prodigios. Acolo, sus, iti dai seama de maretia naturii si nimicnicia ta. Chiar si frica de inaltime, disconforul creat de urechile infundate nu te impedica sa cazi in extaz.























Traseul aerian Franta-Grecia e de o spendoare nemaipomenita, as spune cel mai reusit, te delectezi cu panorama mediteraniana, vezi lanturi muntoase cu piscurile lor inzapezite, tarmurile desenate si marea nuantata la limanuri de un turcoaz aprins, deviind in albastru inchis spre adancuri. Planarea cu avionul asta e periculoasa, in constiinta mea, dar reprezentand totodata cel mai sigur mijloc de transport din lume, te face sa simti usurimea si libertatea unei pasari in zbor. Acei nouri dalbi, diafani, desenati in toate formele si simbolurile existente, parca te-ar invita sa-i atingi, si-i mare pacat ca este cu neputinta.














De cum vezi Ellada din zbor, ramai mut de frumusetea ei. Semanata in mii de insulite de diferite marimi, (in jur de 1800, daca nu ma inseala memoria), cu malurile lor de un caramiziu- auriu, scladate de marea de culoarea turcoazului, de altfel jur-imprejur e numai albastru, e numai mare, nu-i de mirare ca tocmai in acest colt de rai, acum sase mii de ani urma, si-au ales anume aici resendita, Zeii.

De cum aterizez si urmezi procedura de luare a bagajelor, la aeroportul din Atena, pastrunzi in vacarmul atenienilor si turistilor. Limba greaca iti desfata auzul, are un gust arhaic, in opinia mea, de o melodicitatea miraculoasa. Grecii sunt deschisi, ospitalieri, volubili, galagiosi, adesea vocifereaza, fie ca e vorba de un simplu salut "Ghiasas", sau un ce mai faci ? Ii vezi combinand serviciul cu o dicutie interesanta lucreaza cu o lentoare, pur si simplu sfidatoare.
Byron era indragostit de Grecia, iar pe greci ia caracterizat ca fiind o natiune deosebit de unita, nelinistita si uimitor de isteata. In ceea ce priveste ospitalitatea elinilor, cred ca nu veti gasi in toata lumea un popor mai primitor. Ei sunt sinceri si au fost comparati de marii ganditori ai umanitatii cu un pulover vechi care a intrat la apa, s-a largit de-a lungul secolelor, asa dupa cum au cerut imprejurarile.
Apropo, in limba greaca nu exista cuvantul intimitate, grecii sunt un popor care socializeaza mult si sunt destul de familiari, iar iesitul la un cafedaki, sau in localurile lor, un fel de baruri cu denumirea de ouzirie e doar un pretext de a te intalni cu prietenii, cunoscuti si a sta la taclale, barfe, de a afla ce mai noutati circula prin targ. Ouzo - o bautura alcoolica specifica grecilor, de unde vine si cuvantul de ouzerie.

Grecoaicele, mare lor majoritate sunt brunete focoase au o frumusete mediteraniana. Vestimentatia, in culori vii si bijuteriile bine asortate reflecta personalitatea lor puternica si o pofta de viata nemarginita. Au un farmec aparte si o personalitate puternica si bine conturata. Incearca sa te ia-i la harta cu o grecoica si vei vedea de ce este in stare. Sunt femei cu forme, de statura medie. Barbatii greci sunt agili, galanti, destul de sinceri si foarte amabili. Au acel sange fierbinte si sunt mari iubareti ai sexului frumos.
Va urma . . .






vineri, 2 octombrie 2009

PREMIERUL MOLDOVEAN FACE DRUM LA BRUXELLES

Noul guvern pro-european din Republica Moldova vrea sa obtina un ajutor nesperat. « Americanii pun Moldova sub respiratie articifiala«, sustine publicatia romaneasca Cotidianul, vizavi de cele 262 de milioane de dolari promise de SUA, pe 28 septembrie, la Chisinau. Acest gest « ar impiedica prabusirea economiei tarii«, mai scrie cotidianul romanesc.

Actualmente, PIB-ul Moldovei se ridica la 2000 de euro pe cap de locuitor, iar salariu mediu nu depaseste 100 de euro. Executivul are temeri ca nu va fi in masura sa plateasca salariile si pensiile moldovenilor pentru luna octombrie. « Ajutorul vine la timp si va fi urmat de un imprumat de 500 milioane de dolari de la FMI si Uniunea Europeana«, adauga Cotidianul. In acelasi timp, Prim-ministrul moldovean, Vlad Filat a inceput pe 29 septembrie prima sa vizita oficila. Acesta trebuie sa negocieze in special creditele si sa incerce sa prinda « trenul Balcanilor pentru integrarea europeana«.

El a mai expus o propunere indrazneata referitor la Transnistria, consistand in inlocuirea fortelor ruse de mentinere a pacii, care stationeaza pe teritoriul republicii din 1994, cu o misiune civila internationala. Nezavisemaya Gazeta aminteste ca subiectul atins de premierul moldovean este extrem de delicat, fiind unul exploziv. « Chisinaul este determinat sa distruga sistemul care a asigurat pacea timp de 15 ani, pe cele doua maluri ale Nistrului«, sustine cotidianul rus. Publicatia il citeaza pe politologul moldovean Sergiu Nazaria, potrivit caruia « plecarea soldatilor rusi va constitui cel mai rau scenariu. De fapt, aceasta ar insemna marirea armatei din Transnistria «.

Traducere: Doina Munteanu -Bucur
sursa: http://www.courierinternational.com/

miercuri, 30 septembrie 2009

DE CE COMUNISTII AU PIERDUT ALEGERILE?

De ce comunistii au pierdut alegerile?:)))))))) Pentru ca nu i-au votat homosexualii. I-au votat batranii, i-au votat si pana si morti, insa, oricum intr-o lupta crancena si sangeroasa, pe care au declansat-o singuri, au ramas perdanti.

Imaginea din stanga cred ca vorbeste de la sine. De fapt, exprima o mica diferenta intre partidul comunist francez si cel din Republica Moldova. Nu cred ca vreodata PCRM ar ajunge la un asemenea progres.

Partidul comunist francez este antrenat intr-o ampla actiune de sustinere a minoritatilor sexuale din Franta. Am vazut manifestari de acest gen, unde tineretul "pe invers" impreuna cu comunistii isi cereau drepturile. Totul ca la carte, inarmati cu steagurile-curcubeu, pancarde, tobe defilau nestingheriti de nimeni si de nimic. Iar toate metrourile au fost impinzite cu atibiluri, ca cel din imagine. O asemenea libertate ar stupefia Chisinaul, l-ar ingrozi. Unde, mai pui, ca in capitala sarmanii gay nu au dreptul nici macar sa-si desfasoare o parada, desi actiuni similare au loc in toata Europa. Sau sa te trezesti cu comunistii moldoveni scandand: "Revolutionari, fiti mandri ca sunteti homosexuali!". E de domeniul fantasticului! Nu m-as mira daca pe listele partidului comunist francez ar fi inscrisi si homosexuali.

luni, 28 septembrie 2009

DOAMNA, MINISTRUL AL CULTURII

Numirea lui Boris Focsa in fuctia de ministrul al Culturii i-a nemultumit si i-a dezamagit pe oamenii de cultura din Moldova. Potrivit lor, Focsa nu are realizari si merite extraordinare in domeniul culturii, si nici este o figura care sa-i reprezinte. Fostul director al teatrului « Luceafarul » i s-ar imputa ca ar fi distrus imaginea teatrului , transformandu-l intr-o institutie de cultura, aservita fostei puteri, totdata i se reproseaza legaturile de rudenie cu presedintele onorific al Partidul Democrat, Dumitru Diacov, caci anume datorita lor a ajuns in aceasta postura.

Am urmarit cu mare interes emisiunea « Cabinetul din umbra » de saptamana trecuta, unde Constantin Cheianu, Leo Botnaru si Mihai Fusu discutau despre pontentialele candidaturi pentru portofoliul de ministru al culturii. Mi-a placut idea Dlui Cheianu ca viitorul ministrul ar trebui sa aiba aptitudini de bun manager. Deodata am avut un click in minte. Cred ca cea mai indicata persoana in acesta postura, care ar invia cultura din morti, ar revigora-o , si ar consolida-o, ar "dezdobitoci-o" ar fi nimeni alta decat Nata Albot. De ce nu ea ? De ce noi nu meritam o Melina Mercuri (o mare artista elena, care devine in 1978 ministrul culturii, dupa prabusirea dictaturii in Grecia. Grecii au iubit-o pentru aportul sau cultural si artistic.) E tare spus, Nata Albot, Melina Mercurii a Moldovei, dar, totusi, de ce nu ?

1. Nata Albot e persoana tanara, are numai 30 de ani. Acest fapt ar da culturii noastre basarabene un suflu nou, fresh, unul de prospetime. Ar aduce in simtiri cultura noastra in agonie si i-ar scoate mirosul de naftalina comunista.

2. Nata este o femeie, nu ma invinuiti de sexism, dar parerea mea e ca acest fapt ar conferi culturii noastre o noua imagine, si una buna, atat pe plan intern cat si pe plan extern.

3. Este un bun manager. Are propria ei afacere, si-a demostrat abilitatile de bun manager de-a lungul carierei sale in calitate de Director Pro FM, directoarea academiei in fabrica de staruri, proiect in premiera lansat in Moldova cu o audienta maxima.

4. Are o cariera frumoasa, chiar de ce nu una artistica. A facut radio si TV – ProFM BEACH Party, Provestea de Craciun, Rondul de Dimineata, Moldstar, Fabrica de Staruri etc.

5. Este o fire dinamica, deosebit de activa, carismatica, inteligenta si foarte determinata, poate mobiliza multa lume pentru o cauza anume.

6. De altfel, e bine cunoscut spiritul ei civic. Nu rateaza ocazia sa participe la actiuni importante civice si artistice. De fapt blogul ei e o mini agenda culturala. E o adevarata luptatoare pentru cauze nobile, daca se implica, se implica cu tot cu inima, cap etc.

7. Cel mai importanta calitate, cred eu, o reprezinta faptul ca este apolitica. Este persoana care niciodata nu va face partizanat politic.

Daca noua putere de la Chisinau nu va constientiza faptul ca orfana noastra cultura moldoveneasca are nevoie de o internventie urgenta, ca e nevoie de un chirurg si nu o paiata, care sa taie in carne si oase, sa inlature tumoarea propagandei comuniste care am fost ametiti 8 ani de zile, indobitociti generatii de tineri. Cred ca este un moment propice pentru masuri radicale, anume astfel cultura noastra va iesi din coma.

marți, 22 septembrie 2009

REFLECȚII : Între cele două LiMbi

Am citit un articol interesant pe blogul jurnalistei Stela Popa care m-a facut curioasa, iar comentariile postate m-au intrigat si mai mult. Pe blog, jurnalista expune si comenteaza articolul « Il est une petite république autonome que le démon du séparatisme démange » publicat de prestigiosul cotidian francez « Le Figaro ». Acest subiect controversat si foarte sensibil pentru noi, ar putea incinge spriritele – Autonomia Gagauz-Yeri si conditia subreda a limbii romane in regiune. Respectiv, pe forum s-a ajuns sa se discute cat de toleranti sunt gagauzii, bulgarii si rusii fata de moldoveni care vorbesc limba romana (de facto, in autonomie limba de circulatie regionala este rusa.)

Nu stiu pe cat de multa dreptate are jurnalisitul francez, atunci cand scrie ca demonul separatismului ameninta in Gagauzia. Personal, imi este clar ca bietul jurnalist francez a dat peste un moldovean las care nu vorbeste limba romana cu gagauzii, bulgarii si rusii, doar din cauza ca cineva i-a spuns : "mî ţaranskii iazîk ne razgavarivaem, mî tolika na ruskam”. Nu este atat de important, in ce regiuni ale Moldovei reprezentatii altor etnii sunt mai toleranti sau mai putin toleranti fata de limba romana si vorbitorii ei, in Chisinau, in Balti sau in Comrat, ci faptul ca exista specimente din astea, citate in articolul mentionat mai sus, carora le este frica sa vorbeasca limba proprie in tara lor. Or, de aici vine si toata complexitatea problemei, sovinismul rusilor, nationalismul romanilor din Basarabia. Imi permit sa zic ca nu sunt rusii culpabili in totalitate de faptul ca nu vorbesc limba romana , ci chiar noi, pentru ca nu am stiut sa ne impunem, pentru ca nu ne-am promovat valorile, traditiile, pentru ca am permis minoritatilor sa ne invete cum se numeste limba pe care o vorbim, cine sunt stramosii nostri, care este istoria noastra, pentru ca populatia Moldovei, a fost nostalgica dupa trecutul sovietic, au votat Comunistul capitalist si clica lui de flamanzi rosii. In consecinta, Tatuca si-a facut avere de miliarde, iar ideologia promovata, arma principala din dotare, ne-a distras atentia, ne-a dezbinat societatea in fascisti si comunisti. Noi ne-am "mancat" unii pe altii, iar el ne-a furat. Acum, in timp ce el isi numara linistit averile, majoritatea populatiei isi numara gaurile din buzunare.

Republica Moldova este ca un adolescent dezorientat care a atins majoratul, si nu stie incotro s-o apuce, care mai este macinat de turbulente hormonale si complexe de post - pubertate. Iar conditia existentiala i se pare din ce in ce mai insuportabila. Proaspat iesit de la casa de copii, si aici ma refer figurativ la Uniunea Sovietica, care l-a lasat in drum fara mare mostenire, iar mama biologica al acestui copil, bineinteles Romania, din cand in cand isi aminteste de existenta bietului orfan, dar din pacate nu-l poate ajuta cu mare lucru, fiindca are o alta familie, cea a Uniunii Europene.

Uite asa, ne cramponam si noi de problema limbii romane si minoritatilor, ca acest adolescent pueril care din cauza singuratatii si dezorientarii face numai prostii. Am devenit atractibili pana si francezilor, din cauza absurdului in care ne-am impotmolit. Pentru ei este bizar faptul ca o republica atat de mica mai inglobeaza o autonomie si o republica separatista. Imaginati-va ce s-ar intampla in Franta, daca toti locuitorii ei, care sunt de diferite etnii, populatie din fostele colonii, flamanzii stabiliti pe teritoriul hexagonului inaintea aparitiei Republicii Franceze ar cere limba si autonomii.

Vorbind despre mentalitate, suntem inafara realitatii occidentale. Suntem cu 70 de ani in urma, undeva in Europa interbelica. Europenii au invatat lectia, au lasat sovinismul si antisemitismul, pentru ca aceste ingredinte toxice au format masina ucigasa care a cauzat cel mai mare dezastru al umanitatii din toate timpurile. Europa s-a reconciliat, germanii si-au cerut scuze, au reabilitat victimele, au fost condamnati la moarte unii criminali, iar statele familiei europene au invatat sa se respecte unele pe altele. Au pus punct odata si pentru totdeauna si au urmat calea progresului. Solutia ar fi si pentru noi impacarea, respectul si buna intelegere si bineinteles, nu in ultimul rand constiintizarea minoritatilor ca trebuie sa invete limba statului in care locuiesc, unde platesc impozite. Sa-i gonim cu bata cu tot cu valiza, la gara iar apoi in Rusia nu este o solutie, pentru ca Moldova este si casa lor.

Insa noi umblam cu cioara vopsita. Pe de o parte rusii, ucrainenii, bulgarii si gagauzii care se simt confortabil cu starea de lucruri actuala si nu vreau sa depuna un mic efort intelectual, iar pe de alta parte moldovenii, care suntem frustrati, cu coada intre picioare, atunci cand un marginal de rus mai tupeist isi permite sa ii apostrofeze. Tupeul minoritatilor vine din ignorata, din menajament. Incearca sa ne invete ca de fapt, limba care o vorbim e moldoveneasca si nu romana, nici scriitorul rus Mihail Bulgakov, in teza sa stiitifica nu a putut demonstra acest lucru. S-a lasat pagubas.

Daca ne uitam prin lupa in viscerele problemei, vom vedea celalalt revers al monedei. In perioada parintilor nostri, multi moldoveni si-au luat sotii rusoaice si ucrainence, pentru ca astfel puteau sa-si faca fulminant o cariera in sanul partidului. In consecinta, in urma acestor casatorii mixte, au aparut copii vorbitori de limba rusa. Fie ca li s-a vorbit mai mult in rusa, fie ca nu li s-a cultivat dragostea pentru limba romana, fie ca asa a fost conjunctura istorica sau moda, acestia astazi nu vorbesc limba tarii. Bineinteles, cazuri unde copii cuplurilor mixte cunosc si limba romana este rarisim. Apoi, generatiile anilor ’70 -’80 care vorbeau mai mult rusa, vedeti Dvs., in acea perioada era in voga, in consecinta, acum acesti mancurti nu vorbesc bine, nici rusa, nici romana.

De altfel, am intalnit moldoveni adolescenti in Italia, care sunt stabiliti de 8-7 ani in peninsula si care au uitat, sau se prefac ca nu vorbesc romana. Ce ne facem cu ei? Ei care ar trebuie sa ne occidentalizese, sa fie primii nostri ambasadori in Europa? Probabil ca astfel se debaraseaza de complexul de strain. Sper, totusi ca, numarul acestor specimente mancurtizate sa fie infim.

Prietena mea frantuzoaica, de origine araba, care s-a nascut, a trait si a studiat in Franta, a invatat limba tarii de origine - araba, chiar daca este una complicata.

joi, 10 septembrie 2009

Courier INTERNATIONAL: Nici românofobi, nici rusofobi

La 23 iulie, opoziţia a câştigat alegerile parlamentare anticipate, învingând comuniştii, aflaţi la putere din 2001. Aceasta trebuie să formeze guvernul,care la rândul său, va trebui să se afirme în faţa Moscovei şi a Bruxelles.

Moldovenii au demonstrat lumii întregi că şi-au luat destinul în mâini şi că nimeni nu-i va putea opri. În primii lor paşi din parcursul european, totuşi, ei sunt la fel de naivi ca şi românii, fraţii lor de peste Prut - în perioada anilor '90. Ei văd Uniunea Europeană ca un panaceu absolut, iar orice emisar de la Bruxelles ca un profet. Astfel, liderii opoziţiei ar putea face compromisuri contra proprei lor voinţe şi a alegătorilor lor, din simplu motiv că un oarecare birocrat sau politician al UE i-ar incita.

Bruxelles îşi pune mănuşi

În realitate, UE nu are o politică externă comună. Şi nu o va avea nici mâine, asta, chiar dacă tratatul de la Lisabona va fi adoptat. Italia, Regatul Unit şi Spania au ocupat Irakul, în pofida faptului că Franţa şi Germania s-au opus. UE nu a luat atitudine faţă de independenţa lui Kosovo; şase state printre care Spania, România şi Grecia au refuzat să recunoască autoproclamata republică. UE promovează fără descenământ principiul de soft power, adică un fel de putere de catifea. Ea nu afişează o poziţie tranşantă ca a Statelor Unite ale Americii, însă ademeneşte tiranii cu pronuneri flatante şi le mai dă, în plus, din banii contribuabililor europeni. De parcă, soft power a avut vreun efect asupra lui Voronin, atunci când au fost depistate o serie de iregularităţi în scrutinul de la 5 aprilie, dimpotrivă acesta a fost încurajat să semneze parteneriatul oriental cu UE, de altfel ca şi preşedintele belorus Lukaşenco, sau Hamas din Gaza. Bruxelles a reacţionat de o manieră timorată, când Voronin a impus regimul de vize cetăţenilor români, încălcând astfel acordul UE-Moldova. O Moldovă necomunistă ar supăra Rusia, iar UE nu o vrea.

Americanii repetă istoria

Senatorul american John Kerry a declarat: ”Moldova poate şi va deveni o punte între Europa centrală şi Europa de Est.” Un pod pentru Kerry semnifică unul solid,iar acest lucru presupune că Moldova nu se va alătura prea curând taberei occidentale.

Hillary Clinton, şefa diplomaţiei americane a publicat un comunicat referitor la alegerile din 5 aprilie, din care puteam deduce, ceea ce de fapt doream. Comuniştii au înţeles că de fapt americanii le elogiau guvernarea şi au folosit comunicatul în propaganda electorală. Ambasadorul SUA la Chişinău, Asif Chaudry, nu a vazut nimic grav, nici în fraudele masive de la 5 aprilie, nici în crimele, torturile, răpirile tinerilor din stradă sau violarea drepturilor omului. Astăzi, el o face pe mediatorul, întâlnindu-se când cu un lider politic de la Chişinău, când cu altul.

În 1990, SUA a încercat să reducă la tăcere opoziţia anticomunistă din România, reprezentată în aceea perioadă de partidul ţărănesc. Aceasta nu a avut acces la televiziune şi a deplâns doi morţi, 200 de răniţi şi devastarea birourilor sale. După alegeri, departamentul de stat i-a susţinut pe cei care au avut dreptate. Gravă eroare, căci abia după 3 săptămâni, din 13 până în 15 iunie 1990, regimul lui Iliescu a încercat să convingă, de fapt a adus minerii în masă la Bucureşti, distrugând partidele de opoziţie, presa liberă şi societatea civilă. Acelaşi departament de stat a publicat un comunicat declarând: „Acţiunele lui Ion Iliescu şi guvernului său au lovit în inima democraţiei româneşti.” În aceea perioadă, România era considerată ca un punte între Vest şi Est. De altfel aşa cum este Moldova considerată astazi şi pe viitor, - ca şi România - altădată, ca fiind unul dintre principalii aliaţi ai Washington-ului.

Rusia aşteaptă

Moscova l-a susţinut pe Voronin, dar nu făţiş, pentru a nu repeta eşecul său în Ucraina, unde reputaţia sa de mare putere a fost afectată de pierderea alegerilor în 2004 a candidatului său la preşedenţie Victor Ianukovitch. Pe de altă parte, după alegeri, oficialii ruşi au declarat că vor respecta voinţa alegătorilor din Moldova. Principala lor problemă este să găsească un interlocutor nou la Chişinău. Marian Lupu, preşedintele partidului democrat, conştient de faptul că Rusia are de spus cuvântul său, şi-a asumat voluntar această funcţie. Dorinţa dumnealui e firească, însă modul în care el încearcă să se distingă este un subiect al cauţiunii. El a început prin a cere public să înceteze „ românofobia” şi „rusofobia”. Astfel, el se situează la centru, pe când comuniştii sunt românofobi, iar liberalii rusofobi. Or, această afirmaţie este una inexactă, pentru că el pune pe picior de egalitate delirul antiromânesc al comuniştilor cu o rusofobie inexistentă în Moldova. Lupu cere ruşilor să înţeleagă că Moldova îşi păstrează neutralitatea şi nu va adera la NATO. Or, art. 11 paragraful 1 al Constutuţiei R.M. „proclamă neutralitatea permanentă.” Iar cel de-al doilea paragraf spune: „Republica Moldova nu permite dizlocarea trupelor militare ale altor state pe teritoriul său. ”, asta cu toate că armata rusă se află în Transnistria. Lupu este presat din exterior de faptul dacă Moldova va ieşi sau nu din CSI. În realitate, această problemă va disparea odată cu integrarea Republicii Moldova în UE, căci această nu poate fi parte, în acelaşi timp, în ambele structuri. Or, acest moment este îndepărtat: deocamdată Moldova doreşte să semneze tratatul de asociat cu UE, prima etapă spre statutul de candidat.

Deci, forţele democrate din Moldova ar trebui să constituie un guvern fără comunişti şi fără a ţine cont de presiunele din exterior. Ei nu au de ce să le fie frică. Învingătorii au întotdeauna dreptate. UE şi alte state discută doar cu guverne, iar la Chişinău, UE va negocia doar cu noul executiv democrat.

George Scarlat

Traducere: Doina Munteanu -Bucur

www.courierinternational.com