MARI IVANOVNA CAMATAREASA

Portretul unei escroace

In dealul Ciocanei traieste o chioche (tr. RO tanti) respectabila Mari Ivanovna si ea face mult bine oamenilor ! Anume, ajutandu-i sa plece care pe unde, prin Italia, Spania, Portugalia. Ii ajuta financiar, pentru ca distinsa Doamna, vezi Doamne are spirit de mare interprinzatoare, le da bani « la procente ». Iar oamenii, in culmea fericirii nu mai stiu cum sa o multumeasca mai bine pe binefacatoarea lor.

Mari Ivanovna nu a fost frumoasa niciodata, iar acum cand merge spre batranete,  s-a mai ramolit. Pe craniul ei neted, asemenea unei tartacute de floarea soarelui, creste o podoaba capilara saraca, extrem de rara, frizonata, vopsita intr-un roscat miere,  asemanator mai mult culorii de excremente moi. Tenul fetei livid are o nuanta hemoroidala accentuata de niste ochii de broasca de un albastru mai mult sters care stau bine  infundati in globurile oculare, nasul  de clovn insolent, fin la radacina coboara generos in jos largindu-si bordurile, conferindu-i minei un aspect grotesc, buzele carnoase si groase stranse  pe partea superioara a gurii intr-o funda asimetrica si neordonata, semn de lacomie exagerata, expresia fetei jalnica, patetica si acra e gata in orice moment sa scapete o lacrima de crocodil in coltul ochiului. Toate aceste trasaturi nastrusnice ireparabile poate sunt o nedreptate  sau o gluma crasa a  naturii si-i redau paradoxal stimabilei tanti un aspect fizic comun, dar luand in considerare si vestimentatia neglijenta, fara gust, la o prima aborare crezi ca ai de a face cu o boschetara.

Soarta a fost nedreapta cu Mari Ivanovna, de mica a inteles ca trebuie sa se descurce pe cont propriu, iar circumstantele au fost destul de vitrige prevestind mai mult perspective sumbre, ceea ce i-a insaprit caracterul, dar si i-au generat  o anumita flexibilitatea, de genul ma dau si eu cum bate vantul, facand-o in anumite situatii sa profite in favoarea sa fara a avea neaparat careva scrupule si mustrari de constiinta, important « sa te invartesti in viata », dar ca mai este vreun schelet in dulap nu e mare branza. De mica a crescut fara mama, fiind sub tutela mamei vitrige, care cat de buna nu ar fi, tot vitrega ramane si a tatalui care fiind presedinte de colhoz, trebuia sa se descurce cum mai bine sa intretine cele 6 guri. Asa ca unica mangaiere afectiva importanta a primit-o de la bunica. Cand Mari Ivanovna a devenit adolescenta se uita cu invidie nemarginita la colegele ei de scoala, mai frumoase, mai zvelte, mai corpulente, astea aveau succes la baieti, nu gluma! Pe  cand biata de ea,  nimanui nu ii trezea interes - o fata inaltaloaga, slabanoaga, strearsa si pe de asupra cu o pereche de ochelari cu lentile hiper groase (Mari Ivanovna avea un grad de miopie avansata). Iar cand a venit vremea sa se marite  deja era fata batrana, cum se zice la noi a strans-o un flacau  frumos, dar balbait, un patriot caruia ii placeau femeile grase si sa cante la acordeon, fiind dintr-o familie nu atat de instarita ca si a ei. I-au maritat babele, flacaul ca sa-si faca o stare, iar Maria Ivanovna pentru ca nu o lua nimeni. Asa au aparut pe lume, din nu prea mare iubire si tragere de inima doi baieti.

Venisera vremuri grele in Moldova, anii ’90, penurie totala, economie de curent electric, mai bine zis oamenii stateau fara lumina zile intregi, totodata fara caldura si apa calda in toiul iernii,  cozi kiometrale la magazinele alimentare, mancare pe ratie, salarii in cartofi, suruburi, zahar etc. Bineinteles, proaspatul cuplu se mutase in capita, dar si aici viata nu era mai usoara, dimpotriva mult mai grea. De bine de rau, la tara aveai o gasca, o gaina in jurul casei, un cartof, o rosie sadita-n gradina, dar la oras, beton si iarba verde. Maria Ivanovna se descurca cum putea, spre exemplu punea in capul mesei persoane dubase, vulgare, cretine chiar, care printr-un noroc de circumstante, nu stiu cum au ajuns pe cealalalta parte de baricada, cu laba pe miere, adica dupa tejghea, cand vitrinele erau goale si  acestia erau un fel de Dumnezei alimentari, iti puteau face rost de o bucata de carne mai buna, o paine mai buna de tot ce doreai si ce era pe acele timpuri in Moldova. Erai fericit daca cunosteai un asemenea vajnic om, iar Mari Ivanovna isteata de fire si descurcareata cum era, lingea fesele grasanei Vera cat putea ea mai bine si mai dulce, din toate puterile perineului. De fapt, Mari Ivanovna avea mai tot timpul casa plina de oameni, cuibul ei era un fel de casa spaniola care lucra non-stop. Ea era un maestrul al tot soiurilor de aranjamente.  Veneau femei necajite care-i faceau curat prin casa, altele i-i aducea fructe pentru dulceturi, a treia i-i prepara dulceata, a patra i-i spala rufele, a cincea i-i facea placinte etc. In casa ei se muncea de zor. Care casa ?  Era o cameruta amarata in camin, un 18 m patrati, unde se inghesuiau atatea lume! Dar stati pe pace, gasise ea o batrana singura cuc pe lume, fara copii, fara neamuri, si o mai vizita din cand in cand, iar dupa moarte babei, Maria Ivanovna se pricopsise cu apartamentul ei.

Raposatul ei sot, il transfomase intr-un fugar, plecase la Moscova si dus a fost...

Mari Ivanovna era buna psiholoaga, pe linga faptul ca avea un suflet negru ciuruit de rautate, ea era o excelenta radio baba, stia tot despre toti, era la curent cu ultimele barfe, stia sa descopere slabiciunele si tainele oamenilor si profitand poate de necazul si disperarea lor ii manipula dupa bunul ei plac.  Era prieten cu toti, chiar si cu inamicul inamicului celui mai bun prieten. Orice informatie era pretioasa,  ajutand la tesut intrigi si la tras sfoare. Se baga in cele mai neverosimele combinatii si iesea mereu invingatoare. Era invaziva, vroia sa puna stapanire pana si pe gandurile omului, pana si pe sufletul lui.

Poate faptul ca devenise atat de intransigenta, perfida si mai ales fiind de o cruzime infioratoare au facut-o tragediile care i-au marcat viata. Intr-o noapte fatala de smoala, tatal ei a fost ciopartit cu toporul de o banda de necunoscuti mascati  in propria casa : Unde’s  banii ?! Ei, rau faci si rau ajungi, mama ei murise de tanara, un frate a murit de foarte tanar si el. Maria Ivanovna era in permanenta in contact cu oracolul, fiind bantuita de atatea nenorociri, mersul la vrajitoare devenise pentru ea o necesitate banala, iar prezicerile acestea devenisera crezul ei!

In fine, Mari Ivanovna e marinimoasa, ajuta oamenii, le da bani « la procente ». O femeie plecata in Italia, a tot intors datoria Mariei Ivanovna timp de 3 ani. Biata femeie credea ca nu mai iese din galera aia, ii intoarsese banii, procentele, incepuse sa plateasca procente din procent, procetele procetelor, procentelor, si a zis gata, si ce-a facut Mari Ivanovna ? A pus politia pe ea, risca femeia sa ajunga la puscarie pentru datoria super procentata. Bineinteles ca Mari Ivanovna nu avea bani de imprumut, banii ii avea de la o prietena care fusese in Turcia la lucru. Mari Ivanovna camatareasa are un carnetel, unde sunt notate toate victimile ei, toate procentele, toate datoriile si procentele procetelor. Un anchetator  care-si iubeste meseria si bineinteles nu intr-o tara a minunilor cum este Moldova, unde asemenea profesionist  nici nu exista, ar visa sa puna mana pe el si odata cu el sa puna si mana pe Mari Ivanovna Camatareasa, o escroaca de un asemenea calibru ! Vise ! Vise ! Pana atunci sa zicem ca asa vrea Dumnezeu si sa asteptam justia divina sa vina la Mari Ivanovna acasa !!!!