Eram in piata centrala, in fuga cumparasem niste biscuiti, niste banane, “zamosei” cum ii numea ea. Ii placeau atat de mult… Se bucura copilareste de putinul pe care i-l aduceam. Se bucura din inima de… vizetele mele tot mai rare. Cu o zi inainte, fusesem in cimitirul armenesc sa contemplez vesnicia ca mai apoi sa-mi fac curaj sa-l vizitez pe El. Peste 3 ore eram la 200 de km de Chisinau cu Ea la mormanului lui.
In copilarie, cimititul din sat era locul interzis de ea. Nu o ascultam si fugeam intr-acolo, ghicind cu Tania povestile de viata ale celor plecati. Tineri, mirese, rude, bunei, parinti, copii pe toti in treceam in vizor. Spanzurat, inecat, impuscat, rapus de cancer ... erau durerea unui sat. Numai ca pe cand eram copil, de atatea ori urcata –n Cires, privind in jos … poate de atatea ori mi-am aruncat privirea nepasator peste mormintele din jur… Dar… nu aveam cum sa intuiesc ca la cativa pasi va fi mormantul LUI.
I-am cumparat coroana de langa cimitirul armenesc.
Cand murise El, Ea privi trist si zise ca nu-i place locul « E chiar la drum… » .
Trecusera 3 ierni de cand nu am mai vazut-o. Ultima data imi spuse la telefon cu vocea stinsa de lacrimi ca afara e frig, e urat si e mult noroi…foarte mult noroi. Azi langa ciresul de linga drum e si crucea ei...
"Moartea e un fenomen simplu in natura, numai oamenii il fac inspaimantator.Vorbesc de moartea naturala,care e o dulce ispita." - asa isi incepe Marin Preda cartea "Cel mai iubit dintre pamanteni". Ne alinam durerea precum ca pe pamant suntem straini si calatori,am rasarit prin nastere si asfintim prin moarte... Inteleg ca ti-a murit bunica, iti inteleg starea sufletului.Cand cei dragi ne parasesc ne cuprinde un mare regret ca putina atentie le-am acordat, incercam sa ne incordam hardul si softul memoriei pentru a ne reinvia chipul celui ce nu mai este cu noi deja si atunci timpul petrecut inmpreuna, se transforma intr-un minut de reculegere, intr-o pocainta...
RăspundețiȘtergereSa-I fie tarana usoara.
pe mine cel mai mult mă înspăimîntă uitarea care cade peste morţi, cu timpul...
RăspundețiȘtergereDin pacate nimic nu e vesnic pê lumea asta... nici macar amintirea:(
RăspundețiȘtergere