GOSPODARII

Moldovenii sunt Gospodari - este unul dintre cliseele care gadila orgoliu usor inflamabil al mai multor moldoveni fudulani.

“Sa fii GOSPODAR! »  e sloganul nescris,  al unui  maraton national manat de acea nestapanita fudulie resimtita de aceasta mica natiune (populatie), putin cunoscuta pe mapamond. Nordul se intrece cu Sudul : cine e mai gospodar, satele intre sate, Baltul cu Chisinaul, iar mai ales la tara, acolo unde,cica,  s-a nascut vesnicia, mii de tarani isi trimit muierele « LA » Italia ca sa aiba casa mai mandra  si mai  inalta decat a  vecinului, gard mai falnic  si mai trainic, fantana  mai adanca cu apa mai rece si mai potolitoare de sete, copii mai isteti decat ai vecinilor, sa le dea studii  de calitate,  neaparat sa fie « evropene », iar gospodina sa aiba  perdele mai frumoase si mai zorzonate decat cumatra vecina, sa aiba oi, vaci mai multe si cornute… Parca-mi aminteste refrenul asta de ceva… o fi si fudulia moldoveanului mioritica?

Per ansamblu,  e destul sa aterizezi pe plaiul moldav, nu mai putin frumos decat celebrele coline toscane din Italia, ( fac expres aceasta comparatie pentru ca peisajul e aproape identic) si sa ramai stupefiat de saracia dinaintea ochilor, o tara a nimanui, o tara FARA GOSPODAR, o tara lasata de izbeliste.  Oare colectivizarea sa fi avut sechele in mentalitatea si comportamentul cotidian al moldoveanului ? Incat acesta vrea sa fie gospodar doar acasa la el si doar in gospodaria lui, iar gospodina acestuia care  mai degraba ea il face BARBAT, pleca in strainataturi sa asigure bunastarea case, manata de aceasta fudulie nestavilita.  Sa se fi inradacinat atat de tare individualismul moldovean in ultimii 20 de ani, incat comunionismul  atat de in voga in SUA si UE nu are nici un sort de izbanda la moldoveni? Sa le fie atat de in cot de spatiul public?

Cert e ca, dupa 3 ani de absenta, m-am speriat de jungla buruienilor care a rasarit in curtea mea . Se pare ca pe ceilalti colocatari acest peisaj nu-i deranjeaza catusi de putin. Fiecare isi vede de treaba. Nici administratia cooperativei, care este platita  pentru a cosi vara buruienele si pentru a deszapezi iarna drumurile, nici agentul economic care demult coabiteaza cu noi si-si vede de biznesul lui linistit in "prestroika" de langa apartamentul meu. Nimeni nu s-a revoltat ca a ingradit drumul si sub ferestrele noastre a aparut inca o teresa  pentru betivii cartierului, care nu vor intarzia sa excrementeze si sa urineze  peretii blocului.  Nu-si va lua nici ordurile depozitate sub balconul meu : Da cum sa ma faca ea pe mine gospodina ? Doar nu e o chestiune de bun simt, pana la urma ? Nu mai vorbesc de locatarii soferii care-si parcheaza alandala masinele fara sa le pese ca mai sunt copii, ca mai sunt mame care nu pot sa zboare cu landourile peste bolidul parcat langa scara blocului. Sa respiram cu totii gazele de esapament, da si numa’ eu?

Si daca as veni cu idea sa strangem bani ca sa cosim jungla de buruieni, doar casa noastra e refugiul nostru, e calmul nostru, e bine starea noastra ? Sa presupunem ca voi bate la usa fiecaruia si le voi cere sa dea cat ii lasa inima. Se va incepe paducheala, bogatul va scoate ochii celui sarac ca el a platit mai mult si deci pe partea lui sa coseasca mai mult… da cine va cosi… etc. Asa dar… continuam , cu totii impreuna sa ne  delectam cu jegosul pesaj urban al terasei din fata blocului, a carei clienti fac pipi sub ferestrele noastre… sa ne intoarcem nasurile la fiecare pasaj, sa traim printre buruienele care ne acopera soarele,  vom lasa in continuare niste rable mai batrane decat independenta noastra Republica sa ne polueze aerul si sa ne irite plamanii.  Ca doar suntem gospodari!