In fine, uram ruta 60, uram autobuzul de culoarea galbenusului de ou, uram rucsacul meu cu Lion King de preadolescent, uram puloverul de culoarea ciclamenului pe care mama l-a impletit toata iarna. Pe langa adolescenta mea, nesuferita varsta, se mai adauga greul anilor ‘93-’94, ani de dupa destramarea URSS. Pentru uniii, anii tuturor oportunitatilor, iar pentru altii anii pribegiei, pe scurt uram uram uram … aproape totul din viata mea de adolescent blazat. Aveam impresia ca eram gangania lui Kafka din Metamorfoza.
Unele colege mai rasarite carora le rasarisera mugurii de tate prin bluzele lor transparente si flocii in chilotii cu dantela, imi tot reproseau ca de ce nu sunt ca ele. Unele mai tupeiste chiar s-au apucat sa verifice in veceul fetelor ce am acolo ascuns la piept sau daca purtam sau nu degeaba sutienul. Alta si mai tupeista m-a apostrofat ca de ce nu am si eu acele scurgeri de la sfarsitul lunii care te fac femeie. Astazi, i-as raspunde ca nu sunt nici negresa sa le am pe la 9-12 ani si ca mai bine de mine, voi avea menopauza mai tarziu. Culmea a fost cand un puber, la inceput indragostit de mine care scria pe rigla mea X+doina = Love, fiziologic mai prapadit decat mine, mi-a pus un prezervativ de culoare roz bonbon pe banca si m-a intrebat in larma clasei, daca-i folosit ori ba ? Spre satisfactia gaunoasa a colegilor, am raspuns ca … na … i-i folosit, eu care nu m-ai vazusem niciodata prezervative si care eram virgina pana-n varful firelor de par. Iaka la auzul acestui raspuns toata lumea ce-a mai ras cu pofta, respectiv si cel cu capota. Ha-ha-ha saracul de el radea de mine, in fine, presupun ca la acea varsta falosul lui nu era bun nici macar pentru masturbare.
Imi aduc aminte de rolul meu nejucat al Anei Karenina de la serata de anul nou M-a impedicat sa ma arunc sub tren un coleg la lectia de educatie fizica. In timp ce jucam baschet a cazut peste mine, fiind cam obez mi-a strivit laba piciorului. Si asa schiopatand, acasa vrand sa excelez intr-o figura, am facut o pirueta si mi-am fracturat piciorul lovindu-l de coltul mesei A urmat … ghips si o luna de liniste in compania lui Tchiakovski. A urmat un fel extaz post -traumatic, desi aveam totul ca sa ma arunc sub tren si rochie azurie mama imi luase. Ghipsul ma salvase. Ma bucurasem nespus de mult ca nu voi mai roade si tine peretii din subsol in timpul discotecii de la scoala, privindu-mi colegii cum isi balanseaza stangaci corpurile pe acordurile lui Wind of change a lui Scorpions.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu