LA RENDEZ-VOUS CU ETERNITATEA

Am scos un gand de la naftalina mintii mele. Il aveam demult agatat in camera de pastrare a intentilor mele nerealizate si astazi cu multa sarguinta, l-am insfacat de brat pe sotul meu, si am purces spre materializarea lui.

In pofida frigului de afara, ne-am dat rendez-vous cu eternitatea, mai bine-zis la "muzeul mortilor celebri" - cimitirul Montparnasse din Paris. Cimitir pe care Napoleon l-a plasat in afara Parisului de pe timpuri, comasand si stramutand mai multe cimitire vechi, caci "habitatul mortilor" risca sa-l infecteze pe cel al viilor. De altfel, a si facut ravagii ale mortii, pe langa putoarea cadavrelor in putrefactie, care ieseau la suprafata dupa fiecare ploaie torentiala, in Paris s-au declansat cateva epidemii care au secerat mii de parizieni.


Astazi, Cimitirul Monparnasse este indubitabil locul de veci al ilustrilor parizieni care au scris, au cantat, au pictat, au visat libertatea, au indraznit sa filozofeze, au creat istorie au schimbat mentalitati si au gandit dincolo de tiparele impuse de epoca in care au trait. Acum unele somitati mondiale sunt vecine. Am remarcat ca diversitatea, marca metropolelor mondiale si-a pus amprenta si pe bratrana necropola. Aici, defunctii sunt grupati dupa etnii, exista cartierul evreilor, polonezilor, maghiarilor, rusilor, francezilor, englezilor etc.

Nu ma intrebati de ce am vrut sa fac aceasta vizita bizara, de ce aceasta curiozitate morbida ? Am stiut dintotdeauna de existenta acestei laturi macabre a fiinte mele, dar niciodata nu mi-am propus s-o justific. Adeseori, in copilarie, totalmente incostiinta de alegerea oculta pe care o faceam, ma jucam printre mormintele cimitirului din satul bunicilor mei. Alergam printre ele cu alti copii bizari ca mine. Stiam mormintele proaspete, si-mi placea sa descopar istoria mortii lor. Ascultam cu lacomie discutiile maturilor despre cutare sau cutare decedat. Tin minte ca am facut cu mai multi camarazi de joaca o intreaga investigatie. Era vorba de o promotie de absolventi ai scolii din sat, parca blestemata, care au avut un sfarsit tragic si prematur, de fapt au trait un lant de nenorociri iminente. Unii au sfarsit prin inec, altii au murit in accindente sau au fost secati de dureri sfasietoare ale vreunui cancer necrutaror.

Istoriile vietii si mortii personalitatilor din Cimitirul Montparnasse sunt halucinant de interesante. Au avut un parcurs fulminant, poate unii in timpul vietii lor s-au crezut imortali si chiar, in final au atins eternitatea, pentru ca au marcat umanitatea prin genialitatea mintii lor si ne-au lasat ca testament un tezaur inestimabil.

Ca sa nu ne ratacim in cautarile noastre pe drumul eternitatii am cerut o harta de la paznicul viu al defunctilor :)), un om de culoare carismatic si foarte glumet. Ne-a intrebat amabil care mort celebru ne intereseaza anume?

– Brancusi, i-am raspuns.
– Prietene, pai asta e foarte des vizitat, ambasadorul Romaniei la Paris vine la el cu alai, cinstindu-l cu mult fast si chiar odata au si dansat la el la mormant. Mmm, un dans ciudat.
Gardianul nemuritorilor, se referea cu siguranta la hora.
- Faimosul sculptor al cubismului primitiv de origine romana se afla pe cutare alee, numarul cutare, colt cu nu stiu care celebritate franceza.

In fine, vorbaretul paznic se lansa in polemici, cica este mai mult francez, decat roman. Desi contrariat de argumente noastre, ne-am despartit de personajul simpatic, schimband amabilitati.

In cautarea artistului am descoperit spre surprinderea noastra un cartier intreg al romanilor celebri printre care si mormantul Mitropolitului Visarion Puiu, fondatorul episcopiei ortodoxe in Europa Occindentala, familia regala Sturdza, clerici romani ai bisercii Greco - catolice, persecutati de Ceausescu, filosoful roman Emil Ciorcan, parintele dadaismului, scriitorul romanul Tristan Tzara.

In cimitir era o liniste profunda, care te coboara in transa, desi obosite, picioarele nu te mai ascultau, gandurile aleargau haotic cicurmvolutiunile mintii, fosele nazale adulmecau legenda, iar retina capta avida literele de aur ale numelor ilustrilor francezi precum Guy Mauppassant, Charles Baudelaire, compozitorul si cantaretul de origine rusa Serge Gainsbourg, supranumit de francezi cap de varza. Si intradevar, pe mormantul acestuia am descoperit un adevarat sancutuar facut de fanii sai. Cineva a pus o varza si tichete de metrou, carora excentricul Gainsbourg le-a dedicat o intreaga « epopee muzicala ».
M-a impresionat ingeniozitatea francezilor. Piatra funerara a unui mormant era o statuie avand un cap de pasare,iar corpul un schelet invaluit in aripele unui fluture. Ciudat moft, sau poate manifestare a gratitudinii, faptul de a inhuma cainii in cripta familiala.

Eugen Ionesco se pare ca a sarbatorit Craciunul. Linga piatra lui funebra se inalta stingher un bradut impodobit cu globuri rosii si aurii. In sfarsit, am vazut si scuptura lui Brancusi « Sarutul » sub supraveghere video, conceput de maiestru drept riposta la sarutul lui Rodin, mentorul sau. Sculptura a fost amplasata pe mormantul unei enigmatice femei, a carui nume nu l-am putut discifra, care dupa supozitile noastre era scris in slavona.

Daca vreodata veti fi in vizita la Paris si veti avea timp liber, pe linga Tour Eiffel, Arcul de Triumf, Notre Dame de Paris nu ezitati sa faceti o plimbare cu iz intelectual la cimitirul Montparnasse si sa va dati intalnire si cu nemuritorii.;)))