Grigore Vieru a plecat la Dumnezeu

Cu sufletele încărcate de durere, îndoliați ca și cei de acasă, basarabenii stabiliți la Paris, din departare, l-au petrecut spre eternitate pe Luceafărul poeziei basarabene Grigore Vieru. La Biserica Ortodoxă Română din Paris, părintele Iulian Nistea a oficiat o slujba de pomenire, unde cei care l-au iubit pe maestru s-au rugat într-un cuget pentru odihna sa de veci. Portretul lui Grigore Vieru a fost plasat pe pedestalul central, în fața altatului, în loc de icoană.

Urmăriți imaginiile de la parastas.

O tăcere grea și funebră chiar și la o distanță de 3000 de km de casă. Grupul de basarabeni și români, printre care intelectuali, studenți, masteranzi, dar și simpli admiratori ai poetului au venit să se solidarize cu durerea miilor de moldoveni de acasă.

Violeta Grițcan, masterandă în istorie

"Eu ca și sute de mii de basarabeni fac parte din generația "Albinuța, acei care au crescut cu această carte. Este cartea,din care mulți dintre noi au învățat literele și care ne-a adus până în inima Europei, aici la Paris, în această seară,pentru un omagiu atât de trist, dar pentru care avem o datorie morală."

Ana M.

"Pe Grigore Vieru l-am iubit și în copilărie, în prezent,și cu siguranță îl vom iubi în continuare. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească."

Scriitoarea Lucreția Bârlădeanu, prezentă la eveniment, i-a dedicat poetului un recital comemorativ, evocându-i destinul dramatic. Grigore Vieru a trecut prin orarea războiului, care i-a răpit tatăl. A suferit foame. Viață poetului a fost și soarta mai multor generații, regăsită în poezia sa, în perioda când, pentru asemenea scrieri risca-i să fii deportat în Siberia, a menționat scriitoarea. Înzestrat cu o sensibilitate spirituală extraordinară, Grigore Vieru și-a prezis conjunctura morții sale, care a avut loc sub semnul Eminescu.

LUCREȚIA BÂRLĂDEANU, SCRIITOARE: " Printr-o intuiție tragică, extraordinar de dureroasă, poetul Grigore Vieru presimțea acest final la fel de tulburător în poezia sa care se numește "Legământ" care, parcă ar fi scrisă pentru această tristă zi. "Stiu: candva, la miez de noapte,//Ori la rasarit de Soare,//Stinge-mi-s-or ochii mie//Tot deasupra cartii Sale.//Am s-ajung atunce, poate,//La mijlocul ei aproape.//Ci sa nu inchideti cartea//Ca pe recile-mi pleoape.//S-o lasati asa deschisa,//Ca baiatul meu ori fata//Sa citeasca mai departe//Ce n-a reusit nici tata.//Iar de n-au s-auza dansii//Al stravechii slove bucium,//Asezati-mi-o ca perna//Cu toti codrii ei in zbucium."

Grigore Vieru a mai fost promotorul românismului în Republica Moldova.

LUCREȚIA BÂRLĂDEANU, SCRIITOARE:"Prigonit, încolțit, de multe ori neînțeles, dar cu o demnitate și o forță extraordinară, înzestrat bineînțeles cu un har dumnezeiesc, Grigore Vieru a purtat de-a lungul atâtor ani această torță alături de prietenii săi, Ion și Doina Aldea Teodorovici, care au dispărut și ei într-un misterios accident. Au purtat această dragoste pentru frații lor români, care nu au înțeles întotdeauna această jertfă, această dorință de apropiere..."

După sesiunea comemorativă, grupul de basarabeni au depus flori și au aprins lumânări la monumentul lui Mihai Eminescu din Paris. Simbolic, potretul lui Grigore Vieru a fost pus la picioarele lui Eminescu, căruia i-a consacrat creația sa, omagiindu-l chiar și înainte de moarte sa.