KLAVA, « SHUBA » SI JUSTITIA MOLDOVENEASCA

(Categoria : Drepturile Omului)

Pe Klava am cunoscut-o din intamplare, mai bine zis constransa de absurditatea situatiei in care m-am pomenit. Vezi Doamne, am ofensat-o pe concubina progenitorului meu la mine acasa, unde aia nu avea ce cauta. Situatie absolut tragico-groteasca ! Cineva iti violeaza domiciliu, aflat in partaj - lucru firesc. E asa la noi la moldoveni – Anormalul e Normalitate. Al dracului muierile astea de tupeiste ! S-o vazut fumeia cu OM si demu s-o vazut, si stapana pe averea fostei sotii. Da si, da-i si dreptul ei, ca ea ce nu degeaba s-o framantat cu Omu…

Si iaka na, ma trezesc eu, ca ma suna tovarasul politist, anuntandu-ma cu o voce grava ca eu, ditamai mare delicventa am comis o infractiune, desi dupa lege ar veni o contraventie. Am lezat onoarea si demnitatea unei importante « KeoKi ». Nedumerita, cu stomacul paralizat, mai mult in chiloti, decat in abdomen, cobor eu la vale spre sectia de politie.

Pe Klava am vazut-o o singura data. Mergea lin, parca zburand pe scarile judecatoriei, in blana ei de nurca, lunga pana-n pardosea. Era la a doua tinerete , grasa si frumoasa, roscata (in Moldova toate femeile trecute de 30 de ani isi schimba blondul in roscat), cu tenul de un dalb –roz, mica de statura in « shuba » ei cocheta. O invidiam negru si visam alb la « shuba » ei ! Of, cate “shube” mi-as fi facut eu din “shuba” Klavei!

Klava trecu grava pe langa placinta din capul politistului de la paza, care parca inmarmurise la vazul frumoasei « shube » si a distinsei doamne judecator. Klava il privi dojenitor cum isi priveste stapanul cainele. Politistul o privi cum isi priveste cainele stapanul lingandu-i papucii si dand din coada. Stangaci, natangul politist o saluta solemn, aproape facandu-i reverenta. Infumurata, Klava isi continua drumul in nurca ei argintie, purtand-o madra, asemeni unei sutane de preot.

Klava avea buzele de un rosu purpuriu, culoarea rujului ei proaspat aplicat la iesirea din bmw-ul sau. Da, buzele ei … rosii-purpurii si dintii rari cu o nuanta aproape invizibila de cafeniu, faceau odata sa suspine barbatii. O si cati barbati, isi amintea Klava nostalgica, mergand spre biroul ei.

Klava silabisea ceva din buchia legii cu lentoarea unui elev de clasa a treia. Eu eram absenta… probabil din cauza emotilor… ma tulbura ceva.
Brusc, pamantul se oprise ca si inima mea, intrerupta de vocea ragusita si aspra a Klavei :

- Parata Munteanu Doina ?

Mi se adresase mie, iar eu ca o bleaga ma uitam in spatele meu, desi nu era nimeni.
Martorul meu ma ghiontise si mi-am revenit.

- Eu, raspunsem sovaielnic.

- Prezenta, ma corecta Klava.

- O. R. ; N.M. ?

- Absenti, spuse Klava aprobator… mai buchisi ceva din cartea rosie, pe care o tinea cu sfintenie ca pe o biblie.

- Ca urmare a articolului … procesul de judecata (sau cum ii mai spune) va avea loc in absenta reclamantului.

- 127 lei amenda.

Prostita ma uitam aiurea la ea , creierul meu nefiind capabil sa digere o decizie judecatoreasca facuta cu viteza luminii.
Oripilata, mi-am balbait si eu indignarea :

- Doamna judecatoare, reclamantul nu e prezent si conform legii… trebuie sa fie prezente ambele parti. Nu lauti in considerare prezenta martorului meu ??? Vrea sa depuna si el o marturie in favoarea mea?

Klava se uita dispretuitor in partea martorului.

- Cine sunt Doina Munteanu, S.M., C.M. ?

- Eu… si membrii familiei mele, ii raspund cu uimire.

- Cetateanco, ei au depus plangeri contra DVS.

- Imposibil, sa fi scris impotriva mea, eu am vazut ce au scris. Le pot citi eu, dimpotriva sunt probe in favoarea mea Doamna Judecator !!! strigasem, ajunsa eu cu indignarea la paroxism.

- Pai, Doamna reclamanta imi violeaza domiciliu si eu ma aleg cu amenda, m-a bruscat, m-a amenintat la mine in casa!!! A fost invers , ea mi-a lezat onoarea si demnitate. In fine sa presupunem ca as fi ofensat-o eu, ar fi valabil in public, sau daca aceasta asa-zisa ofensa ar fi fost difuzata in media ? Or, nu e cazul…

- Brrrrrrr, crrrrrrrrrrrrrrr, mmmmmmmmmmmmmmmmm…

Klava m-a intrerupt onomatopeic – o insuruire de sunete dubase, de nedeslusit.

A urmat o tacere seaca si apasatoare. Klava m-a privit c-un dispret constipat, gen ca de ce-i perturb linistea si de ce nu ma conformez. Asta - i-am citit in privirea ei glaciala.

In sala de judecata, totul are loc la nivel instinctual, trebuie sa sesizezi la nivel animalic decizia judecatorului, sa nu contrargumentezi, sa nu ai nedumeriri, sa nu opui rezistenta nici cu gand, nici cu trup, sa simti dispozitia judecatorului, si mai ales buchia justitiei. Intrebarile sunt de prisos.

In final, KLava a mai silabisit ceva. Am iesit ametita din biroul KLavei, avand impresia ca sunt eroul principal din “Procesul” lui Kafka. M-am lasat pagubasa, nu am vrut sa-mi pierd timpul cu o judecatoare caK(l)ava.

Nu am descoperit animalul din mine ca sa o pot intelege si am platit amenda statului republica Moldova.

Ma intreb, cate blanuri de nurca, de samur si de alte oratanii si-a cumparat justitiara Klava din procese din astea pentru muti … de pe partajuri de averi, de pe crime, de pe violuri… Si cata lume a ramas nedreptatita, inghitind in sec gustul amar al justitiei moldovenesti ?

P.S. Pe Klava as trimete-o la un curs de alfabetizare in strainatate.