SC. 56 (PARTEA III)

Poate nimeni nu mi-a remarcat absenta insipidei si nesuferitei mele persoane, inafara de diriginta. Ah, ce femeie … o femeie mai diforma nu am vazut niciodata in viata mea. Avea tenul de culoarea mortii, un galben inchis, vinetiu, un galben de ceara, avea o podoaba capilara prea bogata, prea mult par buclat pentru corpul ei minuscul, care-i facea capul foarte mare, era in total dezacord cu ea insasi. Avea mainele mari ca niste cause, pielea stravezie vinetiu-galbie lipita de oasele degetelor, le asociam cu mainele mumiilor faraonilor egipteni.

Imi aduc aminte ca-ntr-o zi cu iz de primavara ii povesteam despre ocuparea Basarabiei din ’40 de catre sovietici … maresalul Antonescu… , pactul Ribentrop-Molotov… pe care i-l povestisem mamei cu o seara inainte pana si cu virgulele necesare. Diriginta se uita peste geam aiurea, dusa de ganduri undeva aiurea. La un moment dat m-a intrerupt si mi-a zis ca nu poate sa-mi ridice nota la 8 (atunci notele se puneau in zecimale, mie imi lipseau cateva unitati). M-am resemnat. Peste o saptamana m-am inchis in veceu cu Stela si am barfit, atunci mi-am dat seama ca nu voi ajunge niciodata lesbiana.

Atunci, mi-am pus in gand ca parintii mei nu vor participa la balul de absolvire si ca acea seara va fi ultima nefericita din viata mea de adolescent. Si ca nu voi reveni niciodata sa invat in acea scoala blestemata. M-am hotarat sa nu revad pe Dalta cu franceza ei de balta. Insa, mi-a parut rau de domnul Constantin care ne punea muzica clasica si ascultand-o imi oferea o libertate aproape cosmica. Ma bucuram ca nu-l voi revedea pe acel Ivanov, care imi puse verdictul de retardata, pentru ca nu –mi placea matematica. Sunt curioasa, daca medicul l-ar fi incinerat in loc sa-l fi pus la pastrare pentru ca se nascuse prematur, ar mai fost el in acel moment in fata mea predandu-mi matematica lui dupa metoda represiva, asa incat sa-l urasti si pe pitagora cu tot cu teorema lui ?

Sincere multumiri Stelei pentru ca a fost alaturi de mine si pentru prietenia ei de atunci. Sincere multumiri si respect profund Dnei Matcovschi, Dl Efros, Dnei Tabara, Dnei Paladi, Dnei Calac.

SC. 56 (PARTEA II)

In fine, uram ruta 60, uram autobuzul de culoarea galbenusului de ou, uram rucsacul meu cu Lion King de preadolescent, uram puloverul de culoarea ciclamenului pe care mama l-a impletit toata iarna. Pe langa adolescenta mea, nesuferita varsta, se mai adauga greul anilor ‘93-’94, ani de dupa destramarea URSS. Pentru uniii, anii tuturor oportunitatilor, iar pentru altii anii pribegiei, pe scurt uram uram uram … aproape totul din viata mea de adolescent blazat. Aveam impresia ca eram gangania lui Kafka din Metamorfoza.

Unele colege mai rasarite carora le rasarisera mugurii de tate prin bluzele lor transparente si flocii in chilotii cu dantela, imi tot reproseau ca de ce nu sunt ca ele. Unele mai tupeiste chiar s-au apucat sa verifice in veceul fetelor ce am acolo ascuns la piept sau daca purtam sau nu degeaba sutienul. Alta si mai tupeista m-a apostrofat ca de ce nu am si eu acele scurgeri de la sfarsitul lunii care te fac femeie. Astazi, i-as raspunde ca nu sunt nici negresa sa le am pe la 9-12 ani si ca mai bine de mine, voi avea menopauza mai tarziu. Culmea a fost cand un puber, la inceput indragostit de mine care scria pe rigla mea X+doina = Love, fiziologic mai prapadit decat mine, mi-a pus un prezervativ de culoare roz bonbon pe banca si m-a intrebat in larma clasei, daca-i folosit ori ba ? Spre satisfactia gaunoasa a colegilor, am raspuns ca … na … i-i folosit, eu care nu m-ai vazusem niciodata prezervative si care eram virgina pana-n varful firelor de par. Iaka la auzul acestui raspuns toata lumea ce-a mai ras cu pofta, respectiv si cel cu capota. Ha-ha-ha saracul de el radea de mine, in fine, presupun ca la acea varsta falosul lui nu era bun nici macar pentru masturbare.

Imi aduc aminte de rolul meu nejucat al Anei Karenina de la serata de anul nou M-a impedicat sa ma arunc sub tren un coleg la lectia de educatie fizica. In timp ce jucam baschet a cazut peste mine, fiind cam obez mi-a strivit laba piciorului. Si asa schiopatand, acasa vrand sa excelez intr-o figura, am facut o pirueta si mi-am fracturat piciorul lovindu-l de coltul mesei A urmat … ghips si o luna de liniste in compania lui Tchiakovski. A urmat un fel extaz post -traumatic, desi aveam totul ca sa ma arunc sub tren si rochie azurie mama imi luase. Ghipsul ma salvase. Ma bucurasem nespus de mult ca nu voi mai roade si tine peretii din subsol in timpul discotecii de la scoala, privindu-mi colegii cum isi balanseaza stangaci corpurile pe acordurile lui Wind of change a lui Scorpions.