Portretul unei escroace
In dealul Ciocanei traieste o chioche (tr. RO
tanti) respectabila Mari Ivanovna si ea face mult bine oamenilor ! Anume,
ajutandu-i sa plece care pe unde, prin Italia, Spania, Portugalia. Ii ajuta
financiar, pentru ca distinsa Doamna, vezi Doamne are spirit de mare interprinzatoare,
le da bani « la procente ». Iar oamenii, in culmea fericirii nu mai
stiu cum sa o multumeasca mai bine pe binefacatoarea lor.
Mari Ivanovna nu a fost frumoasa
niciodata, iar acum cand merge spre batranete, s-a mai ramolit. Pe craniul ei neted, asemenea
unei tartacute de floarea soarelui, creste o podoaba capilara saraca, extrem de
rara, frizonata, vopsita intr-un roscat miere,
asemanator mai mult culorii de excremente moi. Tenul fetei livid are o nuanta
hemoroidala accentuata de niste ochii de broasca de un albastru mai mult sters
care stau bine infundati in globurile oculare,
nasul de clovn insolent, fin la radacina
coboara generos in jos largindu-si bordurile, conferindu-i minei un aspect grotesc, buzele carnoase si groase stranse pe partea superioara a gurii intr-o funda asimetrica si neordonata, semn de lacomie
exagerata, expresia fetei jalnica, patetica si acra e gata in orice moment sa
scapete o lacrima de crocodil in coltul ochiului. Toate aceste trasaturi
nastrusnice ireparabile poate sunt o nedreptate sau o gluma crasa a naturii si-i redau paradoxal stimabilei tanti
un aspect fizic comun, dar luand in considerare si vestimentatia neglijenta,
fara gust, la o prima aborare crezi ca ai de a face cu o boschetara.
Soarta a fost nedreapta cu Mari
Ivanovna, de mica a inteles ca trebuie sa se descurce pe cont propriu, iar
circumstantele au fost destul de vitrige prevestind mai mult perspective
sumbre, ceea ce i-a insaprit caracterul, dar si i-au generat o anumita flexibilitatea, de genul ma dau si
eu cum bate vantul, facand-o in anumite situatii sa profite in favoarea sa fara
a avea neaparat careva scrupule si mustrari de constiinta, important « sa
te invartesti in viata », dar ca mai este vreun schelet in dulap nu e mare
branza. De mica a crescut fara mama, fiind sub tutela mamei vitrige, care cat
de buna nu ar fi, tot vitrega ramane si a tatalui care fiind presedinte de
colhoz, trebuia sa se descurce cum mai bine sa intretine cele 6 guri. Asa ca
unica mangaiere afectiva importanta a primit-o de la bunica. Cand Mari Ivanovna
a devenit adolescenta se uita cu invidie nemarginita la colegele ei de scoala,
mai frumoase, mai zvelte, mai corpulente, astea aveau succes la baieti, nu
gluma! Pe cand biata de ea, nimanui nu ii trezea interes - o fata
inaltaloaga, slabanoaga, strearsa si pe de asupra cu o pereche de ochelari cu
lentile hiper groase (Mari Ivanovna avea un grad de miopie avansata). Iar cand
a venit vremea sa se marite deja era
fata batrana, cum se zice la noi a strans-o un flacau frumos, dar balbait, un patriot caruia ii
placeau femeile grase si sa cante la acordeon, fiind dintr-o familie nu atat de
instarita ca si a ei. I-au maritat babele, flacaul ca sa-si faca o stare, iar
Maria Ivanovna pentru ca nu o lua nimeni. Asa au aparut pe lume, din nu prea
mare iubire si tragere de inima doi baieti.
Venisera vremuri grele in
Moldova, anii ’90, penurie totala, economie de curent electric, mai bine zis
oamenii stateau fara lumina zile intregi, totodata fara caldura si apa calda in
toiul iernii, cozi kiometrale la
magazinele alimentare, mancare pe ratie, salarii in cartofi, suruburi, zahar
etc. Bineinteles, proaspatul cuplu se mutase in capita, dar si aici viata nu
era mai usoara, dimpotriva mult mai grea. De bine de rau, la tara aveai o
gasca, o gaina in jurul casei, un cartof, o rosie sadita-n gradina, dar la
oras, beton si iarba verde. Maria Ivanovna se descurca cum putea, spre exemplu
punea in capul mesei persoane dubase, vulgare, cretine chiar, care printr-un
noroc de circumstante, nu stiu cum au ajuns pe cealalalta parte de baricada, cu
laba pe miere, adica dupa tejghea, cand vitrinele erau goale si acestia erau un fel de Dumnezei alimentari,
iti puteau face rost de o bucata de carne mai buna, o paine mai buna de tot ce
doreai si ce era pe acele timpuri in Moldova. Erai fericit daca cunosteai un asemenea vajnic om, iar Mari Ivanovna isteata de fire si descurcareata cum
era, lingea fesele grasanei Vera cat putea ea mai bine si mai dulce, din
toate puterile perineului. De fapt, Mari Ivanovna avea mai tot timpul casa plina
de oameni, cuibul ei era un fel de casa spaniola care lucra non-stop. Ea era un
maestrul al tot soiurilor de aranjamente.
Veneau femei necajite
care-i faceau curat prin casa, altele i-i aducea fructe pentru dulceturi, a
treia i-i prepara dulceata, a patra i-i spala rufele, a cincea i-i facea
placinte etc. In casa ei se muncea de zor. Care casa ? Era o cameruta amarata in camin, un 18 m
patrati, unde se inghesuiau atatea lume! Dar stati pe pace, gasise ea o
batrana singura cuc pe lume, fara copii, fara neamuri, si o mai vizita din cand
in cand, iar dupa moarte babei, Maria Ivanovna se pricopsise cu apartamentul ei.
Raposatul ei sot, il transfomase
intr-un fugar, plecase la Moscova si dus a fost...
Mari Ivanovna era buna
psiholoaga, pe linga faptul ca avea un suflet negru ciuruit de rautate, ea era
o excelenta radio baba, stia tot despre toti, era la curent cu ultimele barfe,
stia sa descopere slabiciunele si tainele oamenilor si profitand poate de
necazul si disperarea lor ii manipula dupa bunul ei plac. Era prieten cu toti, chiar si cu inamicul
inamicului celui mai bun prieten. Orice informatie era pretioasa, ajutand la tesut intrigi si la tras sfoare.
Se baga in cele mai neverosimele combinatii si iesea mereu invingatoare. Era
invaziva, vroia sa puna stapanire pana si pe gandurile omului, pana si pe
sufletul lui.
Poate faptul ca devenise atat de
intransigenta, perfida si mai ales fiind de o cruzime infioratoare au facut-o
tragediile care i-au marcat viata. Intr-o noapte fatala de smoala, tatal ei a
fost ciopartit cu toporul de o banda de necunoscuti mascati in propria casa : Unde’s banii ?! Ei, rau faci si rau ajungi,
mama ei murise de tanara, un frate a murit de foarte tanar si el. Maria
Ivanovna era in permanenta in contact cu oracolul, fiind bantuita de atatea nenorociri,
mersul la vrajitoare devenise pentru ea o necesitate banala, iar prezicerile
acestea devenisera crezul ei!
In fine, Mari Ivanovna e marinimoasa, ajuta oamenii, le
da bani « la procente ». O femeie plecata in Italia, a tot intors
datoria Mariei Ivanovna timp de 3 ani. Biata femeie credea ca nu mai iese din
galera aia, ii intoarsese banii, procentele, incepuse sa plateasca procente din
procent, procetele procetelor, procentelor, si a zis gata, si ce-a facut Mari
Ivanovna ? A pus politia pe ea, risca femeia sa ajunga la puscarie pentru
datoria super procentata. Bineinteles ca Mari Ivanovna nu avea bani de
imprumut, banii ii avea de la o prietena care fusese in Turcia la lucru. Mari
Ivanovna camatareasa are un carnetel, unde sunt notate toate victimile ei,
toate procentele, toate datoriile si procentele procetelor. Un anchetator care-si iubeste meseria si bineinteles nu
intr-o tara a minunilor cum este Moldova, unde asemenea profesionist nici nu exista, ar visa sa puna mana pe el si
odata cu el sa puna si mana pe Mari Ivanovna Camatareasa, o escroaca de un
asemenea calibru ! Vise ! Vise ! Pana atunci sa zicem ca asa
vrea Dumnezeu si sa asteptam justia divina sa vina la Mari Ivanovna
acasa !!!!